Sfânta Muceniţă Fecioară Suzana şi cei dimpreună cu ea, din Roma

Sfânta Fecioară Muceniţă Suzana a fost fiica Preotului Gavinie şi nepoata Sfântului Episcop Caius al Romei (283-296). Sporită în evlavia creştină, încă din vremea tinereţii sale s-a dedicat lui Dumnezeu. Familia Sfintei a avut legătură cu împăratul Diocleţian (284-305), care a auzit mărturisiri despre virtutea şi frumuseţea ei.

După ce a decis să o dea pe Sfânta Suzana în căsătorie co-regentului său Maximian (305-311), Diocleţian l-a trimis pe demnitarul Claudius, la Preotul Gavinie, şi apoi pe propriul său frate, Maximus. Ambii, împreună cu soţia lui Claudius, Prepedigna, şi fiii ei Alexandru şi Cythius, au primit botezul, după discuţia cu familia evlavioasă. Aflând că întreaga familie şi rudele sale a fost convertite la creştinism, Diocleţian i-a trimis în exil.

Curând, ei le-au dat foc mucenicilor, la Ostia, nu departe de Roma, aruncându-le cenuşa, în mare. Au luat-o pe Sfânta Fecioară Suzana la palat, iar împărăteasa a încercat să o convingă să se supună. Dar împărăteasa, în secret creştină, a susţinut mucenicia ei, pentru a-şi păstra fecioria, de dragul Domnului. Ea i-a explicat împăratului, despre respingerea căsătoriei cu un păgân. Diocleţian a dat permisiunea co-regentului său să o pângărească pe Sfânta Fecioară, dar un înger a apărat-o.

Macedonius a început, apoi, să ceară muceniţei să aducă jertfă idolilor. “Eu aduc jertfă Domnului meu”, a răspuns ea. Apoi, Macedonius i-a tăiat capul Muceniţei. Împărăteasa a îngropat, în taină, trupul Sfintei. Încăperea unde a avut loc uciderea a fost transformată în biserică, de către Sfântul Episcop Caius. Curând, tatăl Sfintei Suzana, Preotul Gavinie, a primit mucenicia, asemenea Sfântului Caius, în anul 296.

Sfânta Muceniţă Fecioară Suzana şi cei dimpreună cu ea, din Roma, sunt cinstiţi pe 11 august.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /