publicat în: Vieţi de Sfinţi

Sfânta Muceniţă Fecioară Eupraxia, din Tabenna


Sfânta Eupraxia a fost fiica demnitarului Antigonie, din Constantinopol, rudă a împăratului sfânt Teodosie cel Mare (379-395).

Antigonie si soţia sa, Eupraxia, erau evlavioşi şi generoşi, milostivi cu cei lipsiţi. Lor li s-a născut o fiică, pe care au numit-o Eupraxia. Antigonie a murit curând, iar mama s-a retras de la curtea imperială. S-a dus cu fiica ei în Egipt, sub pretext că îşi va inspecta proprietăţile. Aproape de Tebaida, exista o mânăstire de femei, cu o rânduială monahală aspră. Viaţa de acolo a atras-o pe văduva evlavioasă. Voia să ajute această mânăstire, dar stareţa Teofila a refuzat şi a spus că maicile s-au dedicat pe deplin lui Dumnezeu şi că nu doreau nicio bogăţie pământească. Stareţa a consimţit să primească doar lumânări, tămâie şi ulei.

Micuţa Eupraxia avea şapte ani, la acel moment. Îi plăcea calea monahală şi a decis să rămână în mânăstire. Evlavioasa ei mamă nu s-a opus alegerii fiicei sale. Lăsându-şi fiica la mânăstire, Eupraxia i-a cerut acesteia să fie umilă, să nu mai dorească niciodată rangul său nobil şi să slujească lui Dumnezeu şi surorilor sale.

În scurt timp, mama a murit. După ce a aflat despre moartea ei, împăratul Sfânt Teodosie a trimis Sfintei Eupraxia cea tânără, o scrisoare în care îi reamintea că părinţii ei o promiseseră fiului unui anumit senator, intenţionând să se căsătorească cu el când ar fi ajuns la vârsta de cincisprezece ani. Împăratul dorea ca ea să onoreze angajamentul făcut de părinţii săi. În răspuns, Sfânta Eupraxia scria împăratului, că devenise deja mireasă lui Hristos şi i-a cerut împăratului să împartă proprietăţile ei, împărţind veniturile, pentru folosul Bisericii şi al celor nevoiaşi.

Sfânta Eupraxia, cu cât ajungea la vârsta maturităţii, cu atât mai mult îşi sporea nevoinţele ascetice. La început, mânca o dată pe zi, apoi după două zile, după trei zile şi, în cele din urmă, o dată pe săptămână. Şi-a combinat postul, cu împlinirea tuturor ascultărilor sale monahale. Mergea cu umilinţă la bucătărie, spăla vasele, mătura încăperile şi slujea surorilor, cu zel şi iubire. Surorile o iubeau, de asemenea, pe umila Eupraxia. Dar, una dintre ele o invidia şi susţinea că toate nevoinţele le făcea doar din dorinţa de a fi ridicată în slăvi. Această soră a început să îi provoace necazuri şi să îi aducă reproşuri, dar Sfânta Fecioară nu-i răspundea înapoi ba chiar, în schimb, îi cerea iertare.

Vrăjmaşul omenirii i-a adus, Sfintei, nenorociri. Odată, în timp ce scotea apă, ea a căzut în fântână, iar surorile au scos-o afară. Altă dată, Sfânta Eupraxia tăia lemne pentru bucătărie şi s-a tăiat la picior, cu un topor. Purtând o unealtă din lemn, pe o scară, a păşit călcând pe propriul veşmânt, a căzut, şi şi-a provocat o rană adâncă lângă ochi. Toate acestea, Sfânta Eupraxia le-a îndurat cu răbdare, iar când era sfătuită să se mai odihnească, nu era de acord.

Pentru nevoinţele sale, Domnul i-a dat Sfintei Eupraxia darul facerii de minuni. Prin rugăciunile ei, a vindecat un copil surd şi infirm, şi a scăpat de infirmitate o femeie posedată de demon. Oamenii începuseră să îi aducă pe cei bolnavi, pentru vindecare, la mânăstire. Sfânta fecioară cu atât mai mult se umilea, considerându-se pe sine ultima dintre surori. Înainte de mutarea ei la Domnul, stareţa a avut o viziune. Sfânta fecioară era dusă într-un palat splendid şi stătea înaintea Tronului Domnului, înconjurat de Sfinţii Îngeri. Preacurata Fecioară Maria îi arăta, Sfintei Eupraxia, o încăpere luminoasă şi îi spunea că era pregătită pentru ea şi că va intra în acel lăcaş, după zece zile.

Stareţa şi surorile au plâns cu amar, nedorind să o piardă pe Sfânta Eupraxia. Sfânta însăşi, aflând despre viziune, a plâns pentru că nu se simţea pregătită de moarte. Ea i-a cerut stareţei să se roage, ca Domnul să-i mai dăruiască un an în plus, pentru pocăinţă. Stareţa a întărit-o pe Sfânta Eupraxia şi i-a zis că Domnul îi va dărui marea Sa milă. Dintr-o dată, Sfânta Eupraxia s-a simţit rău şi, îmbolnăvindu-se, curând s-a mutat cu pace la Domnul, la vârsta de treizeci de ani. Ea este cinstită pe 25 iulie.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /