Sfânta Iuliana, prinţesă de Viajma – 21 decembrie

Sfânta Iuliana, prinţesa de Viajma şi Novi Torg, fiică a lui Maxim Danilov, a fost cunoscută pentru virtuţile şi curăţia ei. Soţul ei, prinţul Simeon de Viajma şi, de asemenea, prinţul Iurie de Smolensk, au fost obligaţi să-şi părăsească ţinuturile de baştină, pe care le-a confiscat prinţul lituanian Vitovt. Apoi, Prinţul Vasile al Moscovei a dat oraşul Tver, din Torjok, prinţilor exilaţi.

Prinţul Iurie a ajuns să fie atras de frumuseţea Iulianei şi a încercat prin orice mod să o convingă să comită adulter, dar Iuliana a rămas credincioasă soţului ei. În timpul unei sărbători, prinţul Iurie l-a ucis, însă, pe soţul Iulianei, în speranţa că o va putea lua cu forţa. Sfânta Iuliana a opus rezistenţă atacatorului, rănindu-l cu un cuţit. Prinţul, înfricoşat, a ordonat ca mâinile şi picioarele ei să fie tăiate, iar trupul să-i fie aruncat în Râul Tverţa.

Mustrat de propria conştiinţă şi blamat de întreaga lume, prinţul Iurie a fugit la tătari, dar nici acolo n-avea să-şi găsească liniştea. S-a stabilit, astfel, în sălbăticia Riazan, unde avea să moară, în anul 1408.

Mucenicia Sfintei Iuliana a avut loc în iarna lui 1406. În primăvara anului 1407, trupul prinţesei Iuliana a fost văzut plutind pe râu. Un oarecare ţăran a auzit o voce de sus, poruncindu-i ca trupul Sfintei Iuliana să fie îngropat în Catedrala Torjok, în partea dreaptă a uşilor sudice.

Un mormânt destinat odihnirii trupului său a fost imediat rânduit în Catedrala Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, unde mulţi aveau să primească vindecare. Cu ocazia canonizării Sfintei Iuliana, din 2 iunie 1819, un paraclis a fost construit în partea dreaptă şi i-a fost închinat. La Catedrala Schimbarea la Faţă a Domnului, unde mai întâi existase un paraclis deasupra mormântului Sfintei, a fost construită o biserică, de asemenea închinată Sfintei Iuliana, în 1906.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /