Sfânta Ileni (Ileana, numită şi Suzana), Noua Muceniţă din Lesbos

Sfânta Ileni (Ileana, care a fost numită şi Suzana) face parte din Noii Sfinţi Mucenici din Lesbos, care sunt cinstiţi în Marţea Luminată. Era verişoară cu Sfânta Irina şi a suferit împreună cu Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina, pe 9 aprilie 1463 (în Marţea Luminată).

În ziua de 12 noiembrie 1961, doamna Vasilica Rellis a avut un vis în care văzuse biserica din Karyes, de lângă oraşul Thermi de pe insula grecească Lesbos. Privind în interiorul bisericii, a văzut o fată tânără, de aproximativ 14-15 ani, cu ten închis şi păr negru. Văzând că fata se ruga, doamna Rellis a început şi ea să se roage. Fata s-a întors către aceasta şi a zis:

“Ştii cine sunt? Sunt muceniţă. Nu ca Rinuca (diminutiv pentru Irina), desigur, dar dacă ai şti numai, ce am îndurat! Trăiam cu familia primarului şi eram cu ei când turcii i-au torturat aici. M-au chinuit şi mi-au dat o bătăie groaznică, încât am murit de durere. Numele meu este Ileni”.

   Sfânta i-a mai spus doamnei Rellis despre o icoană a Maicii lui Dumnezeu, pe care să o caute, dezvăluind locul unde va fi găsită.

Când s-a trezit, doamna Rellis s-a arătat reţinută în a aminti altora acest vis. Ea şi-a zis:

“Dacă într-adevăr există o nouă muceniţă numită Ileni, o voi vedea din nou. Poate că altcineva o va vedea la fel, iar atunci voi vorbi despre ea. Dar cine a fost această Ileni, care trăise cu familia primarului? Poate că era servitoarea lor.”

   În noaptea următoare, a visat că se afla în biserica satului. A văzut trei preoţi care ieşeau prin uşa stângă a Altarului. Şi-a făcut semnul crucii imediat, căci a crezut că cel rău o ispitea. Apoi, a văzut cum cei trei clerici îşi fac şi ei semnul crucii. Ei s-au uitat la ea şi au zâmbit, mergând încet spre mijlocul bisericii.

“I-am recunoscut imediat pe Sfântul Rafail şi pe Sfântul Nicolae”, şi-a reamintit doamna Rellis, dar nu-l cunoştea pe celălalt Sfânt. “Era înalt, de vârstă mijlocie, cu o barbă lungă gri şi un aer nobil”.

   În acel moment, o fată cu faţa rotundă a ieşit prin aceeaşi uşă. Era frumoasă şi purta o rochie de culoare roşie. Doamna Rellis s-a apropiat de ea şi, îngenuncheată în faţa ei, a întrebat:

“- Şi tu eşti Sfântă?”.

“- Da”, răspunse fata. “Stai lângă mine, urmăreşte-mă în linişte şi îţi voi explica câteva ceva”.

   Apoi, alţi oameni au început să iasă prin aceeaşi uşă şi au mers către Sfinţi. În prim plan se afla un om de înălţime medie, cu haine civile şi o jachetă gri lungă. Fata i-a spus, doamnei Rellis:

“Profesorul, Teodor”.

   El era urmat de un alt om binefăcut. Sfânta a zis:

“Primarul, Vasile (tatăl Sfintei Irina)“.

   Apoi, o femeie înaltă şi robustă, de aproximativ patruzeci de ani, a ieşit, cu două fete, pe care doamna Rellis le-a recunoscut imediat. Erau Sfintele Irina şi Ileni, pe care o visase cu o noapte înainte.

Sfânta necunoscută, care apăruse cu Sfinţii Rafail şi Nicolae, i-a spus despre femeia înaltă că este Maria, soţia primarului, iar că cele două fete sunt Rinuca şi Ileni. A întrebat-o, atunci, pe doamna Rellis:

“De ce, când ai visat-o în seara asta, ai zis că nu vei spune nimic nimănui? Ileni este, la fel, muceniţă, iar ea vrea să fie pomenită. Nu era slujitoarea primarului, ci nepoata lui orfană, care trăia cu ei. Numele ei, cu care semna hârtiile, era Ileni. Cu toate acestea, ea îşi zicea şi Suzana. Purta totodată şi acel nume”.

   Doamna Rallis a abordat-o timid, pe Sfânta Irina. Ea a îmbrăţişat-o şi a început să plângă, spunând:

“Rinuca, fetiţa mea chinuită, cum au putut să vă ardă acei răufăcători fără inimă?”.

   Atunci, Sfânta Irina a început să plângă.

Când doamna Rallis s-a trezit, ochii ei erau plini de lacrimi şi se gândea că o să leşine. Atât de puternic a fost visul, încât mai târziu avea să zică:

“Ah, acea pruncuţă torturată! Ce dureri a avut ea! De fiecare dată când merg la Karyes, stau lângă mormântul ei şi plâng ca şi cum ar fi fost copila mea. Gândiţi-vă, au torturat copilul în faţa tatălui ei, în faţa mamei sale. Mi se pare că nu există un martiriu mai groaznic, pentru părinţi”.

   Noii martiri din Lesbos sunt, de asemenea, cinstiţi pe 9 aprilie. Mai multe detalii despre aceşti Sfinţi pot fi găsite în lucrarea “Un Mare Semn” (în limba greacă), a lui Photios Kontoglou (Astir, 1964).

Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe