Sfânta Cuvioasă Marta, maica Sfântului Cuvios Simeon cel Tânăr

Sfânta Marta, maica Sfântului Simeon din Muntele Minunat (24 mai), a trăit în secolul al şaselea, fiind născută în Antiohia. Din primii ei ani a dorit monahismul, dar părinţii săi au convins-o să se căsătorească. Soţul ei, Ioan, a murit curând, iar dreapta Marta, cu toată puterea ei, s-a preocupat de creşterea propriului fiu. Era un exemplu de înaltă trăire creştină, pentru fiul ei. Adesea vizita lăcaşul lui Dumnezeu, luând parte cu atenţie la slujbele bisericeşti, cu evlavie, împărtăşindu-se des cu Tainele lui Hristos.

Sfânta Marta se trezea la rugăciune, noapte de noapte, iar rugăciunile ei erau făcute cu căldură şi frângerea inimii. Ea a avut evlavie deosebită la Sfântul Ioan Înaintemergătorul, care i-a fost apărător, apărându-i frecvent în viziuni. Sfânta Marta era milostivă cu cei săraci, îi hrănea şi îmbrăca, vizitându-i pe bolnavi, îngropând morţii şi, celor care se pregăteau să primească Botezul Sfânt, le făcea veşmânt de botez, cu mâinile sale.

Sfânta Marta era tăcută, nimeni neauzind de la ea vreun cuvânt nepotrivit, fals sau rostit în zadar, nimeni nu a văzut-o furioasă, nici luptându-se cu cineva, nici supărându-se. Era un model de curăţie şi de viaţă pioasă, iar prin exemplul ei, a călăuzit pe mulţi în calea mântuirii. Când fiul său, Sfântul Simeon, a devenit ascet vestit, ea l-a îndemnat să nu se înalţe pe sine pentru nevoinţele sale, ci să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru toate.

Vremea mutării sale la Domnul i-a fost vestită, Sfintei Marta, aceasta văzând îngeri cu lumânări şi anunţând-o că vor veni, pentru ea, peste un an. Sfânta a avut, de asemenea, viziuni ale Raiului, Preacurata Fecioară arătându-i lăcaşurile cereşti pregătite drepţilor.

Sfânta Marta s-a mutat cu pace la Domnul, trupul ei fiind îngropat pe Muntele Minunat – locul nevoinţelor ascetice ale fiului ei, Sfântul Simeon Stâlpnicul. Este cinstită, conform calendarului, pe 4 iulie.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/