Sfânta Cuvioasă Maica noastră Elisabeta (sec.IX)

Sfânta Cuvioasă Elisabeta din pântecele maicii sale a fost aleasă spre slujba lui Dumnezeu. Că din copilărie s-a făcut pe ea mireasa lui Hristos, Mirele cel fără de moarte, şi slujea Aceluia, în rânduială îngerească, în ceata de fecioare călugăriţe, cu postul şi cu ostenelile obosindu-şi trupul său. Şi a luat dar de a tămădui bolile, nu numai cele trupeşti, ci, cu cuvintele şi sfatuirile cele de Dumnezeu insuflate, vindeca şi sufletele omeneşti, povăţuindu-le spre pocăinţă şi spre toată fapta bună.

Îmbrăcămintea ei era numai o haină de păr aspră şi trupul ei îi degera de frig, dar duhul ei ardea totdeauna de văpaia dragostei dumnezeieşti.

Şi pusă fiind egumena surorilor, mari nevoinţe a arătat, îngrijindu-se de mântuirea lor. Înfrânarea ei în toate era neînchipuită, mulţi ani petrecând fără să mănânce pâine, ci numai verdeţuri şi legume, iar undelemn şi vin n-a gustat niciodată. De multe ori, câte patruzeci de zile, ca marele Moise, petrecea în postire, nimic gustând. Iar când, după obiecei, înălţa rugăciunile cele de la miezul nopţii în singurătate, era strălucită şi luminată de sus, cu lumină cerească. Şi făcătoare de minuni a fost. Pe o femeie, care de mulţi ani avea pierdere de sânge, a tămăduit-o; gonea duhurile necurate din oameni şi alte multe minuni a făcut, nu numai în viaţă, ci şi după moarte, ca să se slăvească, printr-ânsa, Hristos, Dumnezeul nostru, Cel preamărit în veci.