Sfânta Cuvioasă Evdochia (în monahism Eufrusina), Marea Prinţesă a Moscovei

Sfânta Eufrusina, în lume Evdochia (Eudoxia), a fost fiica Prinţului Dimitrie Constantovici de Suzdal (+1383), iar din 1367 a fost soţia marelui Prinţ Dimitrie al Donului. Căsătoria lor fericită a fost, pentru Rusia, un angajament de unitate şi pace între Moscova şi Suzdal.

Sfântul Alexie, Mitropolit al Moscovei, şi chiar Sfântul Serghie de Radonej – care a botezat unul dintre fiii lui Dimitrie şi ai Evdochiei – au avut o mare influenţă asupra vieţii duhovniceşti a Prinţesei Evdochia. Sfântul Dimitrie din Priluki (11 februarie) a fost naş al altui fiu.

Sfânta Prinţesă a fost ctitoriţă de biserici. În 1387 a întemeiat Mânăstirea de maici “Înălţarea Domnului”, din Kremlinul Moscovei.

În 1395, în timpul invaziei lui Tamerlan în regiunile sudice ale Rusiei, Icoana Vladimir a Maicii lui Dumnezeu a fost mutată la Moscova, la sfatul acesteia, sfântul odor apărând în mod minunat ţinutul rusesc. Pe perioada Postului, Prinţesa purta în ascuns lanţuri, pe sub splendidul ei veşmânt împărătesc. Prin grija sa, a fost pictată vestita Icoană a Arhanghelului Mihail, mai târziu devenită Icoana protectoare a Catedralei Sfântul Arhanghel Mihail, din Kremlin: cu puțin timp înainte de mutarea ei la Domnul, un înger i-a apărut înainte și a anunţat-o că viața sa pământească se va încheia foarte curând. După aceea, Prinţesa a rămas fără grai. Prin semne și gesturi, ea a făcut cunoscut că dorește să aibă o icoană a îngerului, pictată. Când a fost încheiată icoana, Evdochia s-a închinat înaintea ei și a mai cerut să fie pictată o alta. Abia după ce Icoanele Arhanghelului Mihail au fost finalizate, ea l-a recunoscut pe Îngerul care îi apăruse și, după aceea, şi-a recăpătat vocea.

După ce crescuse cinci fii (un al şaselea a murit din pruncie), prinţesa a fost tunsă în monahism, în biserica din lemn a Mânăstirii Înălţării Domnului, devenind călugăriţă cu numele Eufrusina, care înseamnă „bucurie” sau “încântare”, în limba greacă. Sfânta își exprimase dorința de a se călăguri, pentru a-și petrece ultimele zile în singurătate și rugăciune. Tot atunci, i-a apărut unui orb, într -un vis, promiţându-i că îl va vindeca. Pe 17 mai 1407, Prințesa Evdochia se afla deja pe drumul spre mânăstire, iar orbul stătea pe marginea drumului. Auzind că îl cheamă, el a strigat: „Sfânta mare Prințesă, hrănitoarea săracilor! Ne-ai dat mereu mâncare și îmbrăcăminte și nu ai refuzat niciodată cererile noastre! Nu trece nici rugăciunea mea de acum, şi vindecă-mi orbirea, așa cum ai promis în visul meu! Mi-ai spus: „Mâine îți voi da vederea”. Acum, a venit momentul să îţî împlineşti promisiunea”.

Ea şi-a continuat drumul, părând că nu-i înțelege cuvintele, dar, pe când trecea pe lângă el, l-a atins, ca din greșeală, cu mânecile mantiei ei. Bărbatul şi-a presat-o pe ochi și și-a recăpătat vederea. Treizeci de oameni au fost vindecați, de diverse boli, în acea zi.

Şi-a încheiat călătoria pământească, pe 7 iulie 1407, după o retragere de șapte săptămâni de la intrarea în mânăstire, fiind înmormântată, la cererea sa, în biserica pe care începuse să o construiască în Kremlin, închinată Înălţării lui Hristos. Sfintele sale moaşte au rămas acolo până în 1929.

Fusese înmormântată sub podeaua bisericii, cu o învelitoare ce acoperea mormântul. În 1922, după Revoluție, această învelitoare a fost furată de sovietici, în timp ce sfintele moaște ale Sfintei Eufrusina au rămas în mormânt, sub podea. În 1929, guvernul a decis să distrugă Mânăstirea Înălţarea Domnului. Datorită eforturilor lucrătorilor din muzeu, sfintele moaște ale Prinţesei au fost salvate, împreună cu rămășițele pământeşti ale altor rude. Cu toate acestea, sfintele sale moaște nu au fost încă identificate și despărțite de celelalte. Rămășițele au fost înmormântate în Catedrala Sfântului Arhanghel.

În 2006, construcția unei biserici închinate Sfintei Eufrusina începea la Moscova. Este situată pe locul palatului marelui Prinț Dimitrie. La finalizare, s-a avut în plan ca sfintele moaște să fie aşezate aici.

Câteva versuri ale Bisericii Ruse s-au păstrat până astăzi, prin care Prinţesa este mângâiată pentru soţul ei, care murise la vârsta de treizeci şi nouă de ani (19 mai), în urma rănilor pricinuite în Bătălia de la Kulikovo, eveniment nefericit în urma căruia Prinţesei i-a revenit să preia, cu curaj, conducerea ţinutului, .

Sfânta Eufrusina mai este, de asemenea, cinstită în mod aparte, anual, pe 17 mai.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/