Sfânta Eufrosina a Alexandriei s-a născut la începutul secolului al V-lea în cetatea Alexandriei. Era singurul copil din familia ei, al unor părinţi de vază şi bogaţi. Mama ei murind pe când fata avea o vârstă fragedă, a fost crescută de tatăl său, Pafnutie, un creştin profund credincios şi evlavios. El mergea des la o mănăstire, al cărei egumen era îndrumătorul său duhovnicesc.
Când Eufrosina a împlinit optsprezece ani, tatăl ei a vrut să o căsătorească. S-a dus la mănăstire la duhovnicul său pentru a primi binecuvântarea pentru nunta planificată a fiicei sale. Egumenul a discutat cu fiica şi i-a dat ei binecuvântarea, dar Sfânta Eufrosina tânjea după viaţa monahală.
Ea a acceptat în ascuns tunderea în monahism de la un călugăr aflat în pribegie, a părăsit casa tatălui ei şi a decis să intre într-o mănăstire pentru a-şi duce viaţa în singurătate şi rugăciune. Se temea totuşi că într-o mănăstire pentru femei tatăl ei o va găsi. Sustinând despre sine că ar fi un eunuc pe nume Smaragd, a mers la aceeaşi mănăstire pentru călugări pe care o vizitase cu tatăl ei încă din copilărie.
Călugării nu au recunoscut-o pe Eufrosina îmbrăcată în haine bărbăteşti, aşa că au primit-o în mănăstire. Aici, într-o chilie izolată, Sfânta Eufrosina a petrecut 38 de ani în osteneli, post şi rugăciune şi a atins un nivel înalt de desăvârşire duhvnicească.
Tatăl ei s-a întristat de pierderea iubitei sale fiice şi, de mai multe ori, la sfatul egumenului, a discutat cu călugărul Smaragd, dezvăluindu-i durerea şi primind mângâiere duhovnicească. Înainte de mutarea ei la Domnul, monahia Eufrosina i-a dezvăluit secretul tatălui ei îndurerat şi a cerut ca nimeni în afară de el să nu-i pregătească trupul pentru înmormântare. După ce şi-a îngropat fiica, Pafnutie şi-a împărţit toată averea atât săracilor, cât şi mănăstirii, şi apoi s-a călugărit. Timp de zece ani, până la moartea sa, s-a nevoit în chilia fiicei sale.
Sfânta Eufrosina mai este, de asemenea, pomenită pe 25 septembrie.
