Sfânta Cuvioasă Antuza, stareţa Mânăstirii Mantinea, din Asia Mică, şi cele 90 de surori

Sfânta Antuza Mărturisitoarea a trăit la Mantinea, Paflagonia, în Asia Mică, în secolul al optulea. Părăsind lumea la o vârstă fragedă, Sfânta Antuza a vieţuit în ascetism, în munţi, în singurătate completă. A primit tunderea monahală, de la Ieromonahul Sisinie, şi a devenit stareţa unei mânăstiri cu 90 de călugăriţe. Călugăriţele erau cunoscute pentru ascultarea lor faţă de stareţă şi pentru rânduiala lor duhovnicească.

Sfânta Antuza şi călugăriţele ei au suferit în timpul domniei împăratului Constantin Copronim, care a cerut să se renunţe la venerarea sfintelor icoane. Sfânta Antuza şi călugăriţele sale au fost supuse chinurilor, pentru că nu respectau ordinul împăratului.

Printre cei ce au asistat la chinuirea acestora, s-a numărat şi soţia împăratului, căreia Sfânta îi prezisese naşterea unui fiu şi a unei fiice. Când s-a împlinit proorocia, Sfintei Antuza i s-a permis să revină în mănăstirea ei, unde s-a mutat la Domnul, la bătrâneţe. Fiica născută de soţia împăratului a fost numită Antuza (devenită şi ea sfântă, cinstită pe 12 aprilie).

După ce a dus o viaţă plăcută lui Dumnezeu s-a mutat la Domnul, în anul 759, iar acum vietuieşte cu El, pentru totdeauna. Sfânta Antuza a fost îngropată în chilia sa, fiind cinstită pe 27 iulie.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /