Sfânta Angelina Brancovici, prinţesa Serbiei

Sfânta Angelina (Angelica) a Serbiei a fost fiica prinţului Gheorghe Skenderbeg din Albania, ţară locuită pe atunci de ortodocşi, în majoritate. Numele mamei sale nu se cunoaşte, dar ea a fost cea care a semănat în fiica ei evlavia creştină şi a învăţat-o să iubească pe Dumnezeu.

Sfântul Ştefan Brancovici (cinstit pe 9 octombrie şi 10 decembrie, anual), conducătorul Serbiei, venise în Albania să scape de cei care doreau să-l omoare. Cu ceva timp înainte de a ajunge în Albania, Sfântul Ştefan a fost lăsat orb, prin cruzimea sultanului turc, pentru o faptă rea imputată pe nedrept. Fiind nevinovat, el şi-a purtat suferinţa, cu dârzenie.

Sfântul Ştefan a fost nu doar oaspete al prinţului Gheorghe, ci a fost tratat ca membru al familiei sale. Deloc surprinzător, Ştefan şi Angelina s-au îndrăgostit în cele din urmă. Cu binecuvântarea părinţilor ei, aceştia s-au cununat în Biserică. După câţiva ani, au fost binecuvântaţi cu doi fii: Gheorge şi Ioan.

Când băieţii au crescut, Sfântul Ştefan şi familia sa au fost forţaţi să fugă în Italia, pentru siguranţa lor. La acea vreme, turcii au invadat Albania şi au început să-i ucidă pe bărbaţi, femeile şi chiar copiii.

Sfântul Ştefan s-a mutat la Domnul în 1468, lăsând-o pe Angelina văduvă. În suferinţa ei, aceasta s-a îndreptat către domnitorul Ungariei, după ajutor, acesta din urmă oferindu-i oraşul Kupinovo, din Sirmie.

Sfânta Angelina a părăsit Italia, cu fiii ei, în anul 1486, oprindu-se în Serbia, pentru a îngropa trupul Sfântului Ştefan în ţara sa natală.

Copiii acestor părinţi evlavioşi aveau să devină, de asemenea, sfinţi. Gheorghe a renunţat la pretenţia sa la tron, în favoarea fratelui său Ioan, apoi a intrat într-o mânăstire, primind numele Maxim.

Ioan s-a căsătorit, însă nu a avut fii. A murit în anul 1503, la o vârstă fragedă, multe minuni săvârşindu-se înaintea sfintelor sale moaşte.

Sfânta Angelina a trăit până după moartea soţului şi ambilor ei fii. Îngrijindu-se de mântuirea sufletului, a intrat într-o mânăstire de femei. Ea a plecat la Domnul în pace, iar trupul său a fost îngropat în acelaşi mormânt cu cei doi fii, în Mânăstirea Krusedol din Fruşka Gora (supranumit „Muntele Mântuirii”), pe care o întemeiase împreună cu fiul Maxim, dar şi cu sprijinul financiar al voievodului rus Vasile Iovanovici şi al voievodului vlah sfânt Neagoe Basarab. După ce mânăstirea a fost arsă de turci, în 1716, în noua mânăstire construită s-au păstrat mâna Sfintei Angelina şi piciorul Sfântului Ioan, scăpate de foc.

Sfânta Angelina este cinstită în mod aparte în ziua de 1 iulie, anual, şi de asemenea pe 10 decembrie, odată cu soţul ei, Sfântul Ştefan şi cu fiii săi. Unele scrieri istorice o pun în legătură, pe Sfânta albaneză, cu Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, ea fiind una dintre prinţesele care au mutat moaştele acesteia în zona Balcanilor, înainte de a fi aduse la Iaşi.

De asemenea, alte surse precizează faptul că Sfânta Angelina chiar a petrecut o perioadă în Ţările Române (1505-1509), cu fiul ei Maxim, unde au fost refugiaţi împreună cu sfintele moaşte ale lui Ştefan şi Ioan.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere, adaptare ş alcătuire Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/