Originea acestei sărbători este explicată în Mineiul grecesc din 1897: “Din cauza bolilor care apăreau în luna august, se obişnuia, la Constantinopol, să se poarte Lemnul Cinstitei şi de Viaţă Dătătoarei Cruci, în procesiune, în întregul oraş, pentru sfinţire şi scăparea de boli”.
În ajun (31 iulie), Sfânta Crucea era scoasă din Trezoreria Imperială şi aşezată pe Sfânta Masă a Marii Biserici Hagia Sophia (care este închinată lui Hristos, Înţelepciunea lui Dumnezeu). Începând cu 1 august, până la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, exista o procesiune prin tot oraşul, iar Sfânta Cruce era aşezată într-un loc în care toţi oamenii să o poată venera.
În Biserica Rusă, această sărbătoare este combinată cu amintirea Botezului Rusiei, din 1 august 988. În “Rânduiala Slujbei Sfintei Soborniceşti si Apostoleşti Biserici, la Adormirea Maicii Domnului”, care a fost compilată, în 1627, cu binecuvântarea Patriarhului Filaret al Moscovei şi al Întregii Rusii, exista o explicaţie similară a Sărbătorii: “În ziua Scoaterii Sfintei Cruci, se face o procesiune cu Sfânta Cruce, cu sfinţirea apei, pentru iluminarea poporului, în toate oraşele şi locurile”.
Cunoaşterea zilei Botezului real al Rusiei provine din păstrarea datei în cronicile din secolul al XVII-lea: “Botezul Marelui Prinţ Vladimir al Kievului şi al tuturor ruşilor a avut loc pe 1 august”.
În practica actuală a Bisericii Ruse, Slujba Sfinţirii Aghiazmei pe 1 august se face ori înainte, ori după Sfânta Liturghie. Dată fiind binecuvântarea apei, această primă sărbătoare a Mântuitorului, din luna august, mai este uneori numită “Mântuitorul Apei”.
Odată cu binecuvântarea apei, se mai obişnuieşte să se facă, de asemenea, binecuvântarea mierii (aşa încât sărbătoarea mai este cunoscută drept “Mântuitorul Mierii)”, pentru că, în această zi, mierea nouă, scoasă acum din faguri, este binecuvântată şi gustată.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
