Sâmbăta de dinainte de Lăsatul Sec de Carne. Moşii de Iarnă

Cu o zi înainte de Lăsatul Sec de Carne, ocazie cu care ne amintim de Judecata Finală, Biserica Ortodoxă se roagă pentru acei membri ai săi care au trecut la cele veşnice în mod neaşteptat din cauza războaielor, a foametei, sau într-o ţară străină, ori călătorind pe mare, pe uscat sau în aer. Biserica se roagă, de asemenea, pentru cei săraci, sau pentru cei pentru care nu a avut cine să se roage, ori să îi înmormânteze, ori să le facă pomenire.

În această zi, înainte de a asculta Evanghelia despre Judecata Finală, ar trebui să ne oprim şi să ne amintim despre moartea noastră, despre momentul în care vom apărea în faţa lui Hristos, trecându-ne prinainte toată viaţa pe care am avut-o. Fie să avem apărare înaintea Tronului Său de Judecată!

Pe măsură ce ne pregătim pentru luptele duhovniceşti ale Postului Mare al Învierii, trebuie să ne amintim că ni s-a dăruit această viaţă prezentă, pentru pocăinţă şi pentru a cere mila lui Dumnezeu. Când Hristos va veni în slavă să judece lumea, va fi prea târziu să mai spunem că ne pocăim, sau să cerem milă. Prin urmare, ar trebui să profităm de toate ocaziile care ne-au fost date pentru a ne lupta împotriva fiecărui impuls păcătos care ne separă de Dumnezeu, să ne mărturisim păcatele, să ne îndreptăm şi să urmăm o viaţă de virtute şi sfinţenie.

În timpul săptămânii care duce la Lăsatul Sec de Carne, nu cântăm “Aliluia”, în locul cântării “Dumnezeu este Domnul”, la Utrenie.

“Aliluia” este rânduit să se cântate în miercurea şi vinerea din Săptămâna Brânzei şi, totodată, în Postul Mare.