Proloage – 31 Octombrie – Întru această zi, Cuvânt despre Teodor negustorul, care luând împrumut, a dat chezaş chipul lui Hristos, făcut pe poartă, cu vopsea

În Constantinopol a fost un negustor, Teodor. Iară după o întâmplare, i s-a înecat lui corabia şi şi-a pierdut toată averea sa. Însă, avea prieteşug cu un păgân bogat. Şi, venind, a început a-l ruga pe el să-i dea lui aur din destul, pentru negustorie. Iar păgânul i-a zis, lui: “Dă-mi mie zălog şi vei lua ceea ce pofteşti”. Iar creştinul îl ruga pe el, neavând ce să-i dea. Şi, mergând cu dânsul pe cale, a căutat şi a văzut chipul lui Hristos pe poartă,~zugrăvit cu vopsea, şi a zis către păgân: “Pe acest chip al lui Hristos, Dumnezeul meu, îl am mai cinstit decât toate şi, mai mult decat viaţa mea, pe acesta îl pun ţie chezaş”. A răspuns păgânul: “Cu adevărat, crezi tu într-Însul. Iată, îţi dau ţie cât aur voieşti”. Şi, întorcându-se la casa sa, i-a dat lui o mie de litre de aur. Iar Teodor, cumpărând cele trebuincioase, s-a dus în Alexandria şi toate bunurile sale, precum a voit aşa le-a vândut.

Şi se întorcea cu alte cumpărături la Constantinopol, şi, încă neajungând acolo, i s-a înecat corabia lui.

Deci, auzind acel păgân de venirea lui Teodor şi neştiind de înecare, a~venit la dânsul, aşteptând să-şi ia partea sa, cu dobândă, şi l-a aflat pe el plângănd în casa sa. Deci, înştiinţându-se de pierderea lui, îl mângâia ca să nu se întristeze, ci să creadă în Hristos, Care Se pusese chezaş pentru dânsul. Încă l-a luat păgânul în casa sa, iarăşi, i-a mai dat o mie de litre de aur şi, ducându-l pe el la poartă, a pus martor pe acelaşi chip al lui Hristos. Iar Teodor, cumpărând smoală, s-a dus în Egipt şi a schimbat smoala pe plumb şi, de acolo, s-a dus la Efes şi a schimbat plumbul pe aramă şi, multă bogăţie dobândind, mergea bucurându-se.

Şi iarăşi neajungând el, iarăşi i s-a spart corabia şi a pierdut toate ce le~câştigase şi, venind la casa lui, şedea plângând.

Iar păgânul acela, înştiinţându-se din nou de pierderea aurului său, l-a chemat pe Teodor şi a început a-l ocărâ, batjocorind pe Hristos: “Vezi, zicea, cum vă înşelaţi voi, crezând în Acela Ce nu este Dumnezeu. Dacă ar fi fost Acela Fiul lui Dumnezeu, spre care tu nădăjduieşti, nu ai fi căzut, iată, acum pentru a treia oară, în ispita înecării”. Iar Teodor cu multe lacrimi, zicea păgânului: “Nu, prietene, nu huli pe Dumnezeu Cel Adevărat, că pentru păcatele mele mi s-au întâmplat mie toate acestea şi pentru aceea a îngăduit ca să-mi facă nedreptate valurile mării. Dar~mă rog ţie, mai dă-mi încă şi a treia oară şi cred că, pentru hulele tale, mă voi mântui şi pe toate ale tale cu dobândă ţi le voi întoarce”. Iar păgânul i-a dat şi a treia oară o mie de lire de aur şi l-a dus pe el la Acelaşi Chip al lui Iisus Hristos, Cel de pe poartă, şi i-a zis: “Pe Tine, dar, şi acum te primesc martor şi chezaş, că dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-l pe el, şi pe mine cu dânsul, ca şi eu să cred, iar de nu, apoi să nu se mai înşele cei ce cred întru Tine”. Şi Teodor, luând aurul şi cumpărând cele de trebuinţă, s-a dus în Calabria. Iar de acolo, cumpărând grâu în Gundal, a luat acolo câte un galben măsură, şi vânzând grâul, a~cumpărat vin, cu câte un argint măsura.

Şi venind în Antiohia, a vândut aceeaşi măsură cu câte un galben.

Deci, numărând patru mii de litre de aur şi punându-le într-un sipet, a scris o epistolă, aşa: “Eu, Teodor creştinul, scriu făcătorului meu de bine, lui Avram. Iată, patru mii de litre de aur am pus în sipet şi, încredinţându-le Chezaşului meu Hristos, socotesc că El le va pune pe acestea în mâna ta”. Şi, le-a aşezat în sipet pecetluindu-l, şi, intrând la capul corabiei dinainte, l-a aruncat în mare, zicând: “Doamne Iisuse Hristoase, Tu, precum ştim îndreptează acest sipet şi îl dă aceluia ce mi-a dat mie împrumut”.~Deci, s-a făcut un vânt cumplit în mare, nu numai acolo într-un loc, ci în toată lumea, cât şi pe sub mal, corăbiile care stăteau în Constantinopol se spărgeau de furia valurilor. Şi cum toţi din cetate au ieşit la mare să o vadă, a ieşit şi păgânul acela să vadă marea. Şi, fiind el pe mal, iată s-a desfăcut un val şi a aruncat sipetul cu aur înaintea lui. Iar el, luându-l pe acela, l-a dus în casa sa şi, deschizându-l, a aflat deasupra scrisoarea cea pentru aur, de la Teodor către dânsul. Şi pe scrisoare era scris: “Eu, Iisus Hristos, de la Teodor creştinul ţi-am adus ţie aurul, cu dobândă, ca să nu Mă huleşti pe Mine. Că, iată, de~chezăşuire M-am dezlegat şi să Ma crezi pe Mine cu adevărat”.

Iar, după o vreme, a venit Teodor sănătos, cu multă bogăţie. Deci, luând daruri multe, a mers la păgânul acel, iar el, luând darurile, l-a întrebat de aurul cel împrumutat. A răspuns, Teodor: “Cred în Hristos, Cel Ce m-a luat pe mine în chezăşie, ca ţi-a dat ţie aurul, şi-l ai pe el în casa ta”. Iar păgânul, ispitindu-l, a răspuns: “Nu l-am luat, de la nimeni”. Atunci, Teodor i-a zis lui: “Nu am cu tine nicio pricină. Dacă n-ai luat sipetul cu patru mii de litre de aur, având deasupra scrisoarea cea cu mâna mea scrisă, iată să ştii că tot aurul tău, în sipet aşezându-l, l-am~dat în mare, ca Dumnezeul meu şi chezaşul tău să aibă a-l pune în mâinile tale. De nu l-ai luat, acum să mergi cu mine la chipul lui Hristos şi să te juri că nu l-ai luat”. Iar păgânul, temându-se, a luat scrisoarea care a fost în sicriaş deasupra aurului şi a zis către Teodor: “Oare cunoşti aceasta?”.

Deci a văzut Teodor scrisoarea sa, încă şi altă scrisoare. Şi amândoi minunându-se de scrisoare, au proslăvit pe Dumnezeu. Şi dintru această pricină, păgânul a crezut în Hristos şi, mergând, s-a botezat cu toată casa sa.