Proloage – 31 Martie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre dragoste

Un pustnic, aflând pe un om îndrăcit care nu putea să postească, s-a rugat lui Dumnezeu să se mute la dânsul dracul, şi acela să se slobozească. Şi l-a ascultat pe el Dumnezeu şi a intrat dracul în pustnic, depărtându-se de la omul acela.

Iar pustnicul, de dracul fiind îngreunat, răbda în post şi în rugăciune, şi zdrobindu-se în nevoinţă. Şi după puţine zile, mai mult, pentru dragostea lui, a gonit Dumnezeu, pe dracul, şi de la dânsul.

~Un monah avea în grija sa alt monah, care era într-o chilie departe, la zece mile. Deci, i-a zis lui gândul: “Cheamă pe fratele, să vină să ia pâine”. Şi iarăşi a socotit: “De ce, pentru pâine, sa supăr eu pe fratele meu, să vină la mine, zece mile? Mai bine să o duc eu”. Şi, luând-o, s-a dus la el. Iar mergând, s-a lovit cu piciorul de o piatră şi, rănindu-i-se degetul, curgea sânge mult. Iar el, de durere, a început să plângă şi îndată a venit la el îngerul, zicând: “De ce plângi?”. Iar el, arătându-i rana, a zis: “Pentru aceasta plâng”. Zis-a îngerul: “Nu plânge pentru aceasta, că paşii pe care-i faci se numără pentru Domnul, şi spre mare răsplătire~înaintea feii lui Dumnezeu se fac”.

Atunci pustnicul, mulţumind lui Dumnezeu, călătorea bucurându-se. Şi venind la fratele, i-a adus pâinile. Şi i-a povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi, dându-i pâinea, s-a întors. Iar a doua zi, luând iarăşi pâine, se ducea la alt monah, s-o dea. Şi s-a întâmplat atunci, că venea şi acela la el, şi s-au întâlnit pe cale amândoi. Deci, a zis cel ce mergea către cel ce venea: “O comoară aveam, şi ai căutat să mi-o prădezi”. Iar acela a zis lui: “Au doară, uşa cea strâmtă, numai pe tine te încape? Lasă-ne şi pe noi să venim împreună cu tine”. Şi, îndată vorbind ei, li s-a arătat îngerul Domnului şi le-a zis: “Osteneala~voastră s-a suit la Dumnezeu, ca un prinos cu bună mireasmă”.

Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.