Proloage – 31 August – Despre milostivul Sozomon: că celui ce dă săracilor milostenie, împrumut Îi dă lui Dumnezeu şi va lua însutit

A fost un oarecare om in Ierusalim, cu numele Sozomon, care, mergand prin cetate, s-a intalnit cu un sarac necajit si, dezbracand de pe el imbracamintea, i-a dat-o saracului si s-a dus in calea sa. Insa, aceasta se intampla in vremea secerisului si ziua se pleca spre seara. Si, adormind el putin, a avut un vis. Si se facea că era intr-o casă minunata, in care era multa lumina si tot felul de pomi, cu multe feluri de roade binemirositoare, incat se~plecau ramurile până la pamant. Si pasarile cantau, in multe feluri, cantari preafrumoase, neavand tacere, incat se putea auzi glasul lor de la pamant si pana la cer. Si ramurile se clatinau cu slavă mare.

Deci, acestea vazandu-le el, a venit la dânsul un tânăr si i-a zis lui: “Vino dupa mine!”. Si au mers impreuna, la un stalp poleit cu aur. Si printr-o ferestruica a vazut niste usi si palate preaslavite si impodobite cu margaritare de mult pret. Si, privind Sozomon acolo, iata, au iesit niste bărbaţi cu aripi, din palatele acelea, stralucind ca soarele si ducand patru lăzi. Iar, cand acei minunati ingeri treceau~de usi, a cunoscut Sozomon că ei mergeau spre dânsul. Si, stand, au pus in preajma lui lăzile acelea si asteptau pe cineva, puternic, care sa vina la dânsii.

Deci, iată, a vazut Sozomon un barbat frumos iesind din palatele acelea, si a mers la ingerii care tineau lăzile si le-a zis lor: “Arătaţi omului acestuia că, de vreme ce a miluit pe saracul acela, dandu-i lui haina sa, apoi, pentru dânsul se pastreaza lăzile acestea”. Si a deschis o lada, din cele de aur, au si inceput sa scoata camasi si haine imparatesti si le intindeau pe el, zicandu-i: “Sozomon, oare, sunt placute acestea inaintea ochilor~tai?”. Iar el zicea: “Eu sunt nevrednic si a privi spre ele”. Si-i arătau lui si alte ţesute cu aur si mult pret, cu felurite podoabe, si erau ele ca la o mie la număr, si i-au zis lui: “Cel ce dă saracului, insutit va primi, si viaţă vesnica va mosteni”.

Apoi, i-a zis lui Domnul Îngerilor: “Tie iti graiesc, Sozomon, iata, cat de multe bunatati ti-am pregatit tie, pentru o haina, cu care M-ai imbracat pe Mine, vazandu-Ma gol. Mergi, dar si mai fă si altele asemenea si se va da tie insutit”. Iar Sozomon a raspuns, fiind cuprins de frică si de bucurie: “Doamne al meu, oare, asa vor lua toti cei ce fac~milostenie la saraci?”. Si i-a zis: “Cu adevarat, asa este. Că tot cel ce face milostenie, insutit va primi si viaţa vesnica va mosteni. Insa iti spun tie si aceasta, sa nu te căiesti pentru milostenie, nici să te indoiesti de cel sarac, când i-ai dat lui ceva, ca nu cumva, in loc de plată, pagubă îndoită să primesti”.

Deci, dupa ce a auzit acestea, Sozomon s-a desteptat din somn si s-a minunat in sine de acel infricosator vis. Apoi, sculandu-se din pat, a zis: “Daca asa mi-a spus mie Domnul, apoi, voi da saracului si cealalta haină a mea”. Si, cealalta noapte a avut acelasi vis. Deci, sculandu-se, a doua zi, si-a impartit~averea sa saracilor. Si, despartindu-se de lume, s-a făcut calugar iscusit.