Proloage – 30 Septembrie – Despre mărturisirea păcatelor (Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur)

Mărturisiţi-vă păcatele voastre, pentru că, prin mărturisire se vindecă rănile cele sufleteşti, precum şi vătămarea trupească, arătându-se la doctor, se tămăduieşte, iar cea tăinuită, boală mare face, iar mai pe urmă aduce moarte. Asemenea şi păcatele cele tăinuite omoară şi trupul şi sufletul şi bucurie fac diavolului.

Mare şi bun lucru este mărturisirea păcatelor, precât tăinuirea lor este bucurie satanei. Cineva, amăgindu-se grăieşte: “Astăzi să-mi fac~plăcerea mea, iar mâine mă voi pocăi”. Dar cine ştie de va ajunge, sau nu, ziua de mâine? Că, fără de veste vine moartea şi-l pierde pe el. Iar, dacă este cineva cărturar, apoi diavolul îi bagă lui în cap un gând, zicându-i: “Tu îţi ştii şi singur gândurile tale şi ceea ce zice Scriptura ştii, precum şi ceea ce Sfinţii Părinţi au poruncit; deci tămăduieşte-te şi singur, fără duhovnic”. Nu asculta gândurile acelea şi nu zăbovi a-ţi tămădui, mărturisindu-ţi păcatele tale, ca să fii iertat şi în veacul de acum şi în cel viitor.