Proloage – 30 Octombrie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, că, după ieşire, sufletul primeşte înfricoşata cercetare în văzduh

Zicea Fericitul Teofil Arhiepiscopul: “Fraţilor, câtă frică şi cutremur şi câtă nevoinţă suferă sufletul când se desparte de trup, sau după despărţire. Că vin câtre dânsul toate începătoriile şi puterile întunericului. Şi îi aduc lui toate păcatele cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, de la naştere până la ceasul cel mai de pe urmă al lui, întru care s-a despărţit de trup şi stau pârând cumplit. Dar stau şi sfintele Puteri înaintea feţei demonilor, aducând împotrivă vreo~oarecare faptă bună, ce a lucrat sufletul acela. Deci, ce fel de cutremur ţi se pare a avea atunci aceasta, la o înfricoşătoare cercetare ca aceea şi la o nemăsurată cercare, la judecată fiind supus? Nu este cu putinţă a povesti cu cuvântul, sau a înţelege cu cugetul, frica aceea ce cuprinde pe suflet atunci, până la dumnezeiasca hotărâre.

Deci, de i se va da lui izbăvire, îndată cei ce se împotrivesc celor răi iau putere şi el e răpit de dânşii şi fără opreală se duce întru negrăita bucurie şi slavă, întru care va fi aşezat.

Iar dacă, întru lenevire trăind se va afla nevrednic de izbăvire, aude~acel glas înfricoşător: “Să fie depărtat necredinciosul, ca să nu vadă slava lui Dumnezeu”. Atunci îl ajunge pe el ziua mâniei, ziua necazului şi a durerii celei nesfârşite, că se dă în întunericul cel mai dinafară, în iad pogorându-se, în veşnicul foc osândindu-se, şi într-însul, în vecii netrecuţi va fi, muncindu-se.

Unde sunt atunci nălucirea lumii şi lauda? Unde sunt mărirea deşartă şi răsfăţarea, dulceaţa deşartei, a nestătătoarei vieţi? Unde banii? Unde bunul neam? Unde tată sau mamă? Sau fraţi sau prieteni? Cine din aceştia va putea să scape sufletul cel ars în foc şi cumplit muncit de alte nepovestite chinuri?~Dumnezeului nostru, slavă!