Proloage – 30 Octombrie – Întru această zi, Cuvânt despre o Sfântă bătrână, care în pustie s-a săvârşit

Era o mânăstire la patruzeci de stadii depărtare de Ierusalim, care se numeşte Sapson. Doi părinţi de la această mânăstire au mers la muntele Sinai, pentru rugăciune şi blagoslovenie şi, întorcându-se, ne-au spus nouă, zicând: “După ce ne-am închinat la muntele cel sfânt şi am purces pe cale, ni s-a întâmplat nouă de am rătăcit drumul şi ne zbuciumam prin pustie, ca într-o nesfârşită mare, multe zile. Şi, deodată, am văzut de departe o peşteră mică şi, pornindu-ne spre~dânsa şi apropiindu-ne am văzut lângă ea un izvor şi împrejurul izvorului puţine rădăcini şi urme de om. Şi am zis către noi înşine: “Cu adevărat, un rob al lui Dumnezeu este aici”. Dar, intrând, n-am văzut pe nimeni, fără numai am auzit pe oarecine gemând. Şi, după ce am căutat mult, am aflat un loc, ca un fel de iesle, şi pe cineva zăcând întrânsa.

Iar, apropiindu-ne de robul lui Dumnezeu, l-am rugat pe dânsul, să ne vorbească! Şi, fiindcă nu ne-a răspuns nouă, ne-am apropiat de dânsul şi, trupul lui încă era cald, iar sufletul lui se dusese la Dumnezeu. Şi, atunci ne-am încredinţat că, dupa ce am intrat în~peşteră, întru acel ceas, îndată a şi răposat. Apoi, luându-i trupul din locul unde zăcea, am săpat în peştera aceea. Iar unul din noi a socotit să învelească pe bătrân cu o haină veche, cu care era îmbrăcat. Şi, după ce am început a-i înveli trupul, atunci am aflat că era femeie şi am proslăvit pe Dumnezeu şi, făcând rugăciuni, am îngropat-o pe ea”.