Proloage – 30 August – Istorisire din viaţa şi ostenelile Cuviosului Părintelui nostru Hristofor

Spunea Parintele nostru Teodul, despre acest Cuvios bărbat: “Eu, zicea, m-am calugarit in Mânastirea Sfantului Teodosie si am aflat acolo un staret mare, cu numele Hristofor, roman de neam. Deci, intr-o zi, m-am inchinat lui, zicand: “Fii bun parinte, de-mi spune mie lucrurile tale din tinerete. Si staretul, cunoscand că pentru folos l-am intrebat, mi-a spus mie, zicând: “Eu, fiule, dupa ce m-am lepadat de lume si m-am facut calugar, ma indeletniceam, în~toate zilele, cu slujbele, iar noaptea intram in peşteră, pentru rugaciuni, acolo unde fuseseră Sfantul Teodosie si alti Sfinti Parinti. Iar, cand ma pogoram, ma inchinam lui Dumnezeu, pe fiecare treaptă facand o suta de metanii. Si toate treptele sunt optsprezece la numar.

Apoi, daca intram inauntru, ma inchinam si faceam rugaciuni. Iar, dupa ce toca de Utrenie, ieseam îndată la slujba mea. Inca si post castigam, pe lângă aceasta.

Si le-am facut pe toate timp de unsprezece ani, cu infranare si in saracie si in ascultare si intru~trupească osteneală. Iar, odata, vrand eu sa intru in pestera, am vazut-o toata plina de candele; si unele ardeau, iar altele nu ardeau. Deci, am vazut doi barbati, cu chipuri albe, umbland si ingrijind de candele. Iar eu le-am zis: De ce va ingrijiti de candelele acestea si nu ma lasati pe mine să intru, ca sa ma rog? Iar ei mi-au zis: Ava, acestea sunt candelele celor ce se ostenesc pentru Dumnezeu. Eu am zis: Pentru ce unele ard, iar altele nu ard? Aceia mi-au raspuns mie: Ale celor ce slujesc bine lui Dumnezeu, acelea ard, iar, ale celor lenesi, nu ard. Apoi am zis: Oare, candela mea arde, sau nu? Ei mi-au zis: Osteneste in rugaciuni catre~Dumnezeu si o vom aprinde pe ea.

Eu, iarasi, am zis: Dar cele ce le-am facut până acum, de ce le-am facut? Si, de acest cuvant, mă minunam, apoi, intorcandu-ma, n-am mai vazut pe nimeni. Dupa aceea, am zis in sinea mea: O, Hristofor, de mai multă osteneala iti este tie trebuinta. Iar a doua zi, m-am dus la Muntele Sinai, neluand nimic, in afara de hainele in care eram imbracat. Si am petrecut acolo cincizeci de ani. Dupa aceea, mi-a venit mie un glas, zicandu-mi: Hristofor, sa mergi in viata de obste, unde te-ai ostenit bine pentru Dumnezeu, ca, acolo, sa te odihnesti, impreuna cu parintii tai.~Deci, acestea spunandu-mi mie, Hristofor si-a dat sufletul său Domnului, şi a fost pus in pestera”.

Iarasi, acelasi Parinte Teodul, despre acelasi ava Hristofor, intr-o alta vreme, mai inainte de mutarea sa, ne-a spus noua aceasta: “Intr-una din zile, am iesit din manastirea mea, la sfanta cetate a Ierusalimului, ca sa ma inchin si sa sarut Crucea Domnului, cea de viata facatoare. Si, cand am fost acolo si m-am inchinat, si cum ieseam, am vazut pe un oarecare frate stand in usile din mijlocul bisericii, nici intrand, nici iesind, si am vazut doi corbi zburand fără de frică aproape pe dinaintea feţei lui,~şi cu aripile ameninţând faţa aceluia si nelasandu-l pe el sa intre. Si am inteles eu, că demoni sunt corbii aceia. Si am zis catre cel ce sta: Spune-mi mie, frate, pentru ce stai in mijlocul usilor si nu intri? Iar el mi-a zis mie: Iarta-ma parinte, ca sunt oprit de gânduri. Si un gand imi zice mie: Mergi si te inchina Cinstitei Cruci si o sarută pe ea. Iar, alt gand imi zice: Ba nu, ci mergi, mai intai, si-ti savarseste lucrul tau, si, la alta vreme venind, te vei inchina.

Iar eu, auzindu-le pe acestea, zicea Sfantul Hristofor, l-am luat pe el de mână si l-am dus in biserică. Si indata s-au dus corbii aceia de la~dansul. Si, asa, l-a facut pe el sa se inchine Cinstitei Cruci si Preasfântului Mormant al Domnului si l-am slobozit, să meargă cu pace.

Acestea mi le-a spus mie Cuviosul Hristofor, zicea Teodul, de vreme ce mă vedea pe mine indeletnicindu-ma mult cu lucrurile manastiresti, iar de rugaciuni neingrijindu-ma, ca să stiu ca se cuvine a cinsti, mai intai, pe cele duhovnicesti si, numai dupa aceea, a savarsi slujirile cele trupesti”.

Si acestea auzindu-le, fericitii Parinti Ioan si Sofronie, le-au scris, spre folosul celor ce le citesc si le~ascultă si spre slava lui Hristos, Dumnezeului nostru.