Proloage – 30 August – Cuvânt pentru cei ce-şi doresc arhierii şi stăreţii

Pierit-a pomenirea lui cu sunet, graieste Proorocul David, adica, a pierit pomenirea omului celui trupesc si iubitor de dulceaţă, cu sunetul lumii trecatoare.

Nu pofti, iubitorule de marire desarta, sa te sui la vrednicie înaltă, pentru că de smerenie este mare nevoie. Ca stim pe multi mari si tari, a caror pomenire, astazi, nu se mai face. Pentru ce, dar, te trufesti in desert, nevoindu-te sa poruncesti altora si să ai cinste si marire in lumea aceasta? N-au fost, oare, altii, inainte de tine, cu această~vrednicie, si impodobiti cu aceasta inaltă slujire, unde doresti si tu sa te inalti si pe care lumea nu numai ca nu-i pomeneste acum, dar nici nu se gandeste la ei? Socoteste ce sfarsit au avut aceia, si că tu vei păţi asemenea.

Că lumea nu si-a schimbat obiceiul ei cel dintai. Că trupurile lor s-au facut ţărână, precum si tu, maine, te vei face. Nu cinsti fericirea pe care ti-o dă lumea în această viaţă trecatoare, ci, in mintea ta, gandeste-te ce ti se va intampla, cand te vei duce din aceasta viata trecatoare si scurta. Si sa nu te insele cugetul, că poti sa-i slujesti lui Dumnezeu mai placut fiind la~vrednicie si la treapta mai inalta, poftind episcopii, egumenii si alte dregatorii, decat in smerenie saracacioasa, cu gandul facerii de bine, părându-ţi că, asa vei putea face bunatatile mai lesne, adica, sa indreptezi pe calea mantuirii turma cea incredintata, cum se cuvine lui Dumnezeu, sau sa dai milostenie saracilor, sau alte multe faceri de bine sa savarsesti.

Ci, acestea toate sunt cugete mandre, zburatoare in vazduh si mincinoase, cu inselaciune diavoleasca. Pentru că, daca sarcina cea mica nu o poti purta, pe cea mare, cum o vei duce? Si cel ce nu este rob bun, nici domn bun nu~poate fi. Cel ce nu a fost facator de bunatati, in ascultare, nici egumen placut lui Dumnezeu nu va fi. Că ascultatorii cei buni nu poftesc niciodata cinste, cu voia lor. O, ticalosia ta, lume! La cate tocmeli nerusinate ai ajuns, ca sa dea cineva mii de galbeni, sa cumpere stăpânii, egumenii si alte isprăvnicii, cumparand ei, neinteleptii, osânda lor vesnica. In vremile de demult, iubitorii de Hristos parinti nu voiau nicidecum sa ia vreo vrednicie, cu voia lor, ci, cu multa greutate, cu sila, ii puneau numai atunci cand ii vedea ca sunt vrednici.

Iar voi, pentru mandrie, va nevoiti a incapea la cinste trecatoare.

~Spune-mi, o, iubitorule de marire, cat este de cinstit Pavel Tebeul, ca a lepadat cinstea lumii, stand in pustie 99 de ani si vietuind numai cu apă şi cu finice? Tot asa, ava Marcu, care a impinit 95 de ani in pustie, din care 30 de ani a mancat pamant si, de sete, a băut apă din mare? Dar Ioasaf, imparatul Indiei, care, lasand imparatia, s-a dus in pustie, sihastrind treizcci si cinci de ani, cu Varlaam, traind numai cu apă si cu verdeturi? Si Alexie, numit “Omul lui Dumnezeu”, care a petrecut saptesprezece ani inaintea curtii părintelui său, sarac, nestiut si defaimat de robi? Dar, pe cine laudă lumea? Oare, nu pe acestia? Pe cine laudă cetatile~crestinesti si praznuiesc popoarele? Oare, pe imparatii cei slaviti si luminati? Oare, pe dregatorii cei viteji si purtatori de biruinta? Ori pe alti oameni bogati, care se infrumusetau, odinioara, cu bogatie si cu slava? Ba nu. Dar, pe cine? Pe cei simpli, nebagati in seama, saraci, desculti, adica pe Apostoli si pe cei care au lepadat lumea; pe ei, pe care, oarecand, lumea nu ii lua in seama, iar, acum, imparatii, arhiereii si bogatii, cu sfântă teamă, se inchina acestora. Si toti cati s-au despartit de lume, aceia, acum, primesc laudă si pe acestia ii pomeneste lumea. Că Dumnezeu Se proslaveste in cei ce-L proslavesc pe Dansul.

~Că mai lesne este sa-si mantuiasca cineva sufletul sau, decat sa ridice jugul tuturor pe umerii lui. Că datoria egumenilor si a celor din dregatorii este, mai mult decat toate, a păzi curatia si dreptatea; aceasta este marea luptă a celor mari si marea intrebare ce stă asupra lor în Ziua Judecatii. Dumnezeului nostru slava!