Proloage – 29 Iulie – Despre trezirea minţii (Cuvânt al lui Petru monahul)

Să iubiti smerita cugetare, urmand lui Hristos, Celui Ce S-a smerit pe Sine până la moarte, şi inca moarte prin rastignire. Ca si noi, fiind urmatorii Lui, sa biruim mandria diavolului, prin smerita cugetare. Că Domnul a zis: “Cel ce voieste sa fie mare intre voi, sa se faca tuturor rob si slugă, pentru că cel ce se inalta se va smeri, iar cel ce se smereste, se va inalta”. Si cel smerit nu are de unde cădea, că stă dedesubtul tuturor, iar cel ce se inalţă se va surpa din inaltime, intru adancul focului.

~Vă rog, dar, pe voi, să nu plangeti acolo, unde este scrasnirea dintilor si viermele cel neadormit; unde focul cel nestins, ca raul curge si niciodata nu inceteaza; unde ingerii, cei neindurati si nemilostivi, nu au milă să miluiasca pe cineva, sau să se rusineze de batran, sau sa crute pe tanar, sau sa cinsteasca pe imparat. Ci, fiecare va fi rasplatit dupa faptele sale. Pentru aceasta, vă rog sa va nevoiti cu mintea, pana la moarte, pentru că multe nevointe ne trebuie la lucrul acesta.

Stramta si plina de necazuri este calea, care duce la viata vesnica, si cei ce se nevoiesc intra in ea, pentru că anevoioasa este calea Imparatiei~Cerurilor. Insa, sa fugiti de duhul maririi desarte si de ispita de a plăcea oamenilor, care, mai mult depărtează de Dumnezeu: “Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rusinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei” (Psalmi52,7). Că, dacă aici ne vom proslavi, apoi, ne vom pagubi de plata noastra acolo, in vecii vecilor. Iar, de ne vom lipsi aici de cinstire, vom fi iertati acolo, de datoria greselilor. Altfel, gheena focului vom mosteni, in veci nesfarsiti. Deci, sa iubiti necazul cel pentru Dumnezeu, mai mult decat bucuria veacului acestuia, si plansul, mai mult decat rasul. Pentru că fericiti sunt cei ce plang, zice Domnul, că~aceia se vor mangaia. Si amar voua, de veti râde, că veţi plange. Deprindeti-va a vă ruga mult si a plange, pentru că acestea intaresc mintea si hranesc sufletul. Iar vorbele cele multe să le urâţi.

Că, spre a noastra invatatura s-au scris acestea. Insa, cel ce voieste sa placa lui Dumnezeu si voia Lui sa o faca, la doi stapani nu poate sluji, nici nu va iubi pe altcineva, in afara de Domnul. Deci, va rog pe voi, nimic sa nu cinstiti mai mult, decat pe Domnul, si sa va ingrijiti de sufletul vostru. Ca, ce folos este omului, daca ar dobandi toata lumea, iar sufletul si l-ar pierde, zice Domnul.

~Sau, ce va da omul, in schimb, pentru sufletul său? Că nimic n-am adus in lumea aceasta, si vădit este că nici a scoate ceva nu vom putea. Ci, goi vom învia. Numai in faptele bune sau in cele rele vom fi imbracati, ca intr-o haina. Si, inca, nu numai in fapte bune vom fi imbracati, ci, inca, si in cuvinte si in ganduri. Si asa vom sta, la aceasta infricosatoare Judecata, unde fiecare isi va lua plata ostenelilor sale, dupa dreapta hotarare a Domnului; sau in odihnă, sau in chin, in veacul veacului. Si fericiti sunt cei ce plang cu lacrimi, după durerea inimii, că aceia se vor bucura.

~Fericiti cei ce iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele, că aceia se vor milui, pentru că, cel ce iubeste pe Dumnezeu, şi pe aproapele său il iubeste, pentru că, in iubirea de frate, se afla mostenirea vesnicelor bunatati.