Proloage – 29 aprilie – Despre un tânăr izbăvit de la moarte (cuvânt din Limonar)

Ne-a spus nouă ava Paladie: “Un oarecare om a fost prins făcând furtişag şi, după lege fiind pedepsit, grăia că şi altul a fost tovarăş cu el. Deci acela de care zicea hoţul era un tânăr, ca de douăzeci de ani. Şi au fost mult bătuţi amândoi, iar tânărul grăia: N-am făcut furtişag şi nici n-am fost cu el. Şi mult chinuindu-i pe dânsii, i-au osândit ca să-i spânzure pe lemn. Şi dacă au ajuns la locul osândirii, au vrut ostaşii dregătorului să-l spânzure întâi pe cel tânăr. Iar tânărul s-a închinat ostaşilor, zicând: Vă rog,~pentru Domnul, întoarceţi-mă spre răsărit, ca să iau aminte la Cel răstignit. Au grăit lui ostaşii: “Pentru ce grăieşti aceasta? A răspuns lor tânărul: Domnii mei, am numai şapte luni, eu, ticălosul, de când am luat Sfântul Botez şi m-am făcut creştin. Şi auzind aceasta, ostaşii au lăcrimat pentru tânăr.

Iar bătrânul auzind, a răcnit foarte şi a zis ostaşilor: La Serapis şi la Cronos, faceţi-mă pe mine a lua aminte. Atunci, aflând ostaşii credinţa cea rea a bătrânului, au lăsat pe tânăr şi l-au spânzurat pe bătrân. Şi spânzurând ei pe bătrân, iată un ostaş călare, trimis de la~dregător a venit degrabă, cu porunca de a nu spânzura pe tânăr, ci a-l aduce la curtea împărătească.

Şi s-a făcut bucurie mare ostaşilor şi tuturor celor ce erau de faţă şi l-au dus pe el înaintea divanului şi l-a slobozit pe el împărăţia. Iar tânărul, aflând de izbăvire când nu mai nădăjduia, îndată s-a dus şi s-a făcut călugăr. Iar aceasta am scris-o, să-mi fie şi mie şi vouă de folos, ca să cunoaştem că ştie Dumnezeu a-i izbăvi din năpastă pe cei binecredincioşi.