Proloage – 28 Martie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre faptul că nu se cuvine, celor ce s-au lepădat de lume, să se întoarcă la mireni

Păzește-te acum frate, ca nu cumva să dorești vreunele ca acelea pe care, lepădându-le, le-ai luat după cuvântul Stăpânului, Care zice: “Nimeni, punându-și mâna sa pe plug și căutând înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu”. Deci, cela ce de la viața cea înaltă se pogoară, iarăși, la cele lumești și pământești lucruri, acela călcător de poruncile lui Hristos este, după Cela Ce a zis: “Dacă cineva este pe acoperișul casei, să nu~se pogoare, ca să-și ia ceva din casa sa”.

Păzește-te, dar, ca să nu-ți aduci aminte de dragostea cea pătimașă a părinților tăi și a rudeniilor celor trupești, și de grija veacului acestuia, că iarăși te vei întoarce și nedestoinic te vei afla, după cuvântul Stăpânului, pentru Împărăția Cerului. Deci, ia aminte, ca nu cumva mândria, pe care o începuseși acum a o călca prin căldura smereniei, apoi, din nou să o ridici asupra ta: și cele ce ai dărâmat, după cuvântul Apostolului Pavel, acelea, iarăși să le zidești, că te vei face călcător de lege. Ci, mai mult, să păzești, până în sfârșit, răbdarea pe care ai~arătat-o înaintea porților mânăstirii, rugând pe toți, cu lacrimi, să fii primit. Și cele ce, la început, le-ai mărturisit înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor Lui, că, întru smerenie vei petrece, să te sârguieşti până la sfârșit să le păzești, adăugând în fiecare zi căldură, peste cea dintâi căldură, ca spre vârful cetății călugărești să te sui.

Căci ticălos lucru, cu adevărat, și de jale este, ca, cineva să se întoarcă la cea dintâi viață. Că nu acela ce a început binele este fericit, ci cela ce, până la sfârșit, l-a păzit pe acesta. Că șarpele, cel ce se târăşte pe pământ, de-a pururea păzește călcâiul nostru, adică ieșirea noastră o pândește și, până la sfârșit,~împiedicări ne pricinuiește nouă. Și, pentru aceasta, a începe cineva lucrul cel bun, la nimic nu folosește, ci a începe și a sfârși. Deci, această smerenie a lui Hristos, pe care acum o arăți, nu într-alt fel se săvârșește, ci dacă până la sfârșit o vei păzi pe ea, așa vei sfărâma capul balaurului. Iar când vor năvăli asupra ta gândurile, îndată, până sunt proaspete, să le mărturisești pe acestea, că mult se silesc mai marii dracilor de le aduc, ci tu să nu te rușinezi a le mărturisi la părintele tău; și așa vei putea sfărâma capetele dracilor, precum și Scriptura ne învață pe noi, zicând: “Fiule, de te vei apropia să slujești Domnului, să-ți gătești inima ta nu~spre nemâhnire, nici spre odihnă, nici spre a ta voie, ci spre ispite și supărări și spre tăierea voilor tale. Că, prin multe nevoințe se cade nouă a intra în Împărăția Cerului. Că strâmtă și plină de nevoi este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce umblă pe ea. Ia aminte, dar, la cei sporiți și buni și, din bunătățile lor să-ți îndreptezi viața ta, dar să nu iei aminte la mai mulți, leneși și nebăgători de seamă, pentru că mulți sunt chemați, dar puțini aleși, și mică este turma căreia Tatăl a voit să-i dea Împărăția.

Căci, nu cădere mică este, să urmeze cineva celor leneși și potrivnici; ci te sârguiește a te sui la~treapta bunătății celei desăvârșite, și așa vei spori, Dumnezeu ajutându-ți ție; și, la vârful bunătăților vei ajunge, chiar bărbat desăvârșit, pe măsura creșterii plinirii lui Hristos.