Proloage – 28 Iulie – Despre ascultare şi luare aminte (Cuvânt din Pateric)

Un batran locuia la Chilii, cele care se numeau pustnicesti, afara din Alexandria.

Si era, batranul, foarte iute, si la suflet putin rabdator. Deci, auzind de el un frate mai tanar, a facut asezamant cu Dumnezeu, zicand: “Doamne, pentru toate pacatele pe care le-am facut in lume, voi merge si voi petrece cu batranul acesta si-i voi sluji, si-l voi odihni pe el”.

Deci, il certa pe el batranul cu asprime, in fiecare zi. Iar Dumnezeu, vazand smerenia si~rabdarea fratelui, dupa sase ani de supunere faţă de batran, i-a aratat lui, în somn, pe cineva, care tinea o hartie mare, jumatate ştearsă, si jumatate scrisă. Si, aratandu-i fratelui hartia, i-a zis: “Iată, jumatate din datoriile tale le-a curăţit Stapanul Dumnezeu, sileşte-te si pentru cealaltă jumătate”.

Si era alt batran duhovnicesc, locuind aproape de el, care stia legamantul fratelui si auzea totdeauna cum il certa batranul pe fratele, cu nedreptate, si, cum fratele ii punea lui metanie, dar batranul nu facea pace cu el. Si cand, pe fratele acesta, il intalnea batranul cel duhovnicesc, il intreba:~”Ce este, fiule? Cum a trecut ziua de astazi? Oare, am dobandit ceva? Oare, am sters ceva de pe hartie?”. Si, fratele, stiind ca batranul este om duhovnicesc, nu ascundea nimic de dânsul si-i raspundea, zicand: “Asa, Părinte, m-am ostenit puţin”. Sau, de trecea, cândva, vreo zi întru care n-ar fi fost cercetat sau n-ar fi fost izgnit de batran, se ducea, seara, la batranul cel duhovnicesc si zicea, plangand: “Vai mie, ava, rea mi s-a facut mie ziua de astazi, că nu am dobandit nimic, ci am petrecut-o în odihnă”. Deci, dupa alti sase ani, a adormit fratele.

Si, marturisea batranul cel duhovnicesc, zicand: “L-am vazut~pe frate, stand impreuna cu Mucenicii si rugandu-se lui Dumnezeu pentru batranul său, cu multă îndrăzneală si zicand: “Doamne, precum m-ai miluit pe mine, prin el, miluieste-l si pe el, pentru îndurările Tale cele multe, şi pentru mine, robul Tău”. Şi, după patruzeci de zile, Dumnezeu l-a luat la Sine si pe batranul său, în locul cel de odihnă.

Iată ce fel de îndrăzneală dobandesc cei care, pentru Dumnezeu, suferă necazurile. Cearcă-te dar, pe tine însuţi, frate, în toate zilele, ca să-ţi cunoşti inima ta, ce este intr-insa, inaintea lui Dumnezeu. Nu cumva ai gânduri de~defăimare faţă de vreun frate, sau ură, sau ocară, sau invidie, sau părere rea? Iar, de vei zice că nu poţi să iei aminte la aceasta, apoi, nu ai purtare de grijă, ca să te cureţi de otrava cea semănată in inima ta. Adu-ţi aminte de Cel Ce a zis: “De nu va ierta fiecare pe fratele său, din toată inima sa, nici Dumnezeu nu-i va ierta lui”. Că cel ce se teme să nu meargă în gheena, acela leapădă tot viclesugul din inima sa, pentru ca sfatul acesta, al vicleanului, să nu vina asupra lui.

Fii cu luare aminte, dar, ca nu cumva vreun lucru de pierzare, aurul, petrecerile sau desfătarea, să te despartă pe tine de dragostea lui~Hristos.

Dumnezeului nostru, slavă!