Proloage – 28 August – Despre nepostire şi despre răsplata lucrării cu credinţă, în ascultare (Cuvânt din Pateric)

Am gasit, de multe ori, mai inainte, pomenirea unui mare staret, care avea dar duhovnicesc, peste al carui nume voi trece. Aici, voi spune, in cat de multe chipuri este judecata cea dreapta a lui Dumnezeu. Pentru că acel staret spunea asa: “Trecand eu printr-un oarecare loc, am auzit de un pustnic, care sedea in munte. Iar, dupa ce m-am suit acolo, am aflat pe calugarul acela si, cum l-am vazut, dupa arătarea chipului său, am inteles ca avea o viata lăudată. Si, luand seama, am stat cu el~cateva zile. Si l-am vazut pe el stand acolo si petrecandu-si viata calugareasca, pe cat se putea, cu râvnă. Si pe multi dintre cei care veneau la dansul, din lume, îi învăţa şi-i câştiga.

Dar, cel, ce pe munte isi castigase petrecerea, se dezlega la mancari si la bauturi, ca si cum si-ar fi ascuns fapta lui cea buna si ca si cum ar fi fost pornit din dragoste si din ascultare, ceea ce era inselaciune draceasca si socotinţa sa trupească. Deci, asa petrecand, calugarul acela, peste putina vreme, s-a mutat din viata aceasta. Iar eu, nepricepandu-ma ce se va alege din aceste doua petreceri ale lui, ma~rugam lui Dumnezeu, sa-mi arate mie, oare, a fost primita lucrarea calugarului aceluia? Si l-am vazut pe el spanzurat cu capul in jos.

Deci, vazand eu o taina ca aceea, m-am intors, cu intristare, precum se cădea, si, iata, altcineva mi-a zis mie: “Pentru ce te intristezi de aceasta? Că Dumnezeu a auzit rugaciunea ta si ti-a aratat faptele calugarului. Că picioarele lui, fiindca erau neincaltate, aveau pretuire cereasca, drept aceea ele la cer se uita, iar mintea lui si celelalte, fiindca aveau pamanteasca si trupeasca intelegere, pentru aceasta, catre pamant privesc”.

~Acelasi staret, iarasi, se ruga lui Dumnezeu sa-i arate despre ucenicii lui cei morti. Că a vazut pe doi dintr-insii, la un loc foarte infricosator. Si, intrebandu-i, unul din ei a raspuns, zicand ca pe el l-a piedut nesaţiul pantecelui, iar, celalalt, zicea ca a avut ganduri nemarturisite si, pentru aceasta, a ajuns acolo. Iar, despre cel ce cu îndrăcirea pântecelui, zicea cineva, din staretii cei vechi, că se daduse foarte mult, fara de vreme, la nesatiul pantecelui.

Iarasi, zicea acest staret: “Aveam doi ucenici, calatorind impreuna cu mine. Si neimpacandu-se cu chipul intelegerii mele, ma tulburau pe~mine, adeseori. Si, fiindca imi faceau mie impiedicare de la indeletnicirea mea, cea dupa Dumnezeu, am socotit sa-i las pe ei si sa ma duc la o manastire, cu viaţă de obste, ca un incepator strain, unde neavand nicio grijă, sa pot afla indeletnicirea, spre intelegerea cea dumnezeiasca, care lucru l-am si facut. Deci, petrecand in manastire trei saptamani, nu faceam nimic de la mine, ci numai cele ce mi se porunceau mie, ca sa ma pot indeletnici cu dumnezeiasca intelegere.

Iar, dupa acele trei saptamani, am vazut pe cineva in haină albă, venind catre mine si avand cu sine~doua vase. Si-mi da mie vasul gol si a turnat putin undelemn, din celalalt, in vasul pe care mi l-a dat gol. Apoi, i-am zis lui: Sa-mi dai mie celalalt undelemn. Iar el mi-a raspuns: “Ba nu, că, pe cât ai lucrat, pe atât ai şi luat”. Si acestea le zicea, pentru supunerea cea desavarsita si pentru ascultarea cea binecuvantata. Si zicea, staretul: “Oricat de putin ar lucra omul, daca este cu dreptate, va lua plată de la Dumnezeu, numai sa lucreze cu credinţă ceea ce face, precum se cuvine”.