Sa fugim, fratilor, de betie, care e mama nerusinarii si desfranarii si care spre tot felul de neoranduiala ne duce. Pentru că, nu se face nimic bun in sufletul spurcat de betie. Betia este indracirea de buna voie, nascuta, in suflet, din patima.
Betia este maica rautatii si vrajmasa faptei bune. Pe cel tare, il arata fricos, si pe cel intelept, desfranat. De dreptate nu stie si iti ia mintea. Precum apa este dusmana focului, tot asa si betia stinge mintea.
~Pe cel indracit toti il miluiesc, iar de cel ce se imbata toti rad, desi acelasi lucru patimesc: că betivul nu-i vrednic de nicio milă. De multe ori, cei ce se imbată trec zidul, părându-li-se că sar o râpă sau un pârâu, iar sunetul si zgomotul, care umple urechile lor, le aud ca pe o mare ce se tulbură, iar pamantul cu muntii se invarteste sub picioarele lor. Chiar in boala grea ii arunca betia. Capul lor, neputand sa stea drept pe umeri, cade, cand incoace, cand incolo. Betia le face somnul greu, intunecandu-le mintea.
De aceea, invatatorii de pretutindenea ne poruncesc si graiesc: “Sa nu va imbatati cu vin,~caci, din această patimă, nu este mantuire!”.
Până cand cazi in primejdii, cu băutura? Nu mai ai cuvant inaintea oamenilor. Rea priveliste este betia, pentru ochii crestinilor. De este omul tânăr cu vârsta, frumos la trup, si de este ostaş, betia ii este o mare ispită, neputand sa se indrepteze, nici sa umble pe picioarele sale. Omul cel infricosator pentru vrajmas, se face de râs inaintea copiilor, pe drumuri, fiindca, de ameţeală, se vatămă fără sabie, si se ucide fara potrivnici.
Oamenilor, chiar de s-ar afla in~floarea vârstei, betia le este prabusire si multă patimă de la vrajmasii lor.
Betia este pierzare a omului si a mintii lui, o stricaciune a puterii lui, o vătămare a vietii si o veşnică moarte. Din care să ne izbaveasca pe noi Domnul Dumnezeu. Amin.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
