Proloage – 27 aprilie – Despre un călugar care vindea împletituri de paie şi scufioare (cuvânt din Limonar)

În Alexandria Egiptului, în casa Sfintei Marii, adunându-se oamenii de Dumnezeu iubitori, au văzut pe un stareţ şezând înaintea uşii şi vânzând împletituri de paie şi scufioare (căciuliţe). Şi ziceau, unul către altul: “De vreme ce vedem pe stareţul acesta vânzând şi nu l-am auzit pe el tocmindu-se pentru nimic, cunoaştem că omul lui Dumnezeu este.”

Deci s-au sfătuit ca să-l ispitească pe el. Drept aceea, apropiindu-se au~zis lui: “Spune nouă, bătrâne, oare le vinzi acestea?” Iar el a zis “aşa”. Şi ei au zis: “Cu cât le vinzi?” Şi el le-a zis: “Cu zece bani”. Şi ei au zis lui: “Mult ai cerut, ci să iei patru bani.” Şi a zis stareţul: “Precum voiţi, luaţi-le.” Ei iarăşi i-au zis lui: “Mult este şi atâta: ci să iei câte un ban pe dânsele.” Şi le-a zis lor: “Precum voiţi, luaţi-le.” Apoi, dându-i lui banii, au luat de la el şi scufioarele.

Dupa aceea stareţul, luându-şi toiagul său, s-a dus în chilia sa.

Iar ei, dacă au cunoscut lucrurile lui cele bune, l-au ajuns şi i-au zis lui: “Părinte, ce ai făcut?” El a zis: “Ce am făcut?” Şi au grăit lui:~”Mai întâi ne-ai cerut nouă câte zece bani pe scufie. Noi ţi-am zis ţie: Scumpe le ţii; ci să iei câte patru bani. Iar tu ai zis: Precum voiţi, luaţi-le. Şi iarăşi ţi-am zis ţie: Să iei câte un ban, dacă vei voi; apoi şi cu aceia ne-ai suferit pe noi.” Şi au căzut înaintea lui, cu feţele la pământ şi au zis lui: “Pentru Domnul. spune-ne nouă, de ce faci aceasta?” Iar acela a zis: “Aşa îmi este mie obiceiul, adică mai întâi spun preţul cel cuvenit, apoi, ce-mi dau ei, aceea iau.”

Deci l-au rugat pe el, zicând: “Să mergem cu tine în chilia ta. Şi mergând cu el, au aflat acolo o tigvă cu apă, o oală şi un căuşel. Şi i-au~zis lui: “Oare vei voi ca să facem puţină fiertură şi să gustăm împreună cu tine, ca să ne binecuvântezi pe noi?” Iar el le-a zis: “Să se facă.” Însă era chiliuţa lui cu patru uşi. Şi după ce au făcut cina, le-a zis lor bunul stareţ: “Mergeţi către uşa lui Teodosie şi veţi afla acolo un bătrân, tot scufioare vânzând, şi să-i ziceţi lui: Te cheamă, pe tine, prietenul tău, să vii ca să mănânci verdeţuri cu fraţii.”

Iar ei, ducându-se, au aflat aşa precum spusese acel bun stareţ. Şi i-au zis lui: “Te cheamă, pe tine, prietenul tău, ca să vii să mănânci verdeţuri.” Iar el a zis către dânşii:~”Cum a zis părintele să vin să mănânc cu fraţii? Că iată, el a murit.” Şi ei s-au înspăimântat de cuvântul acesta.

Deci au luat şi pe acel stareţ împreună cu ei şi scufioarele şi, venind, au aflat pe stareţ mort şi l-au îngrijit pe el şi, plângând mult, l-au îngropat. Apoi au rugat pe bătrân, zicându-i: “Să şezi, stăpâne, tu în chiliuţa aceasta, iar noi îţi vom aduce cele de trebuinţă trupească şi să te rogi lui Dumnezeu pentru noi.” Iar el le-a zis lor: “Să veniţi întru a şaptea zi şi, de mă veţi afla pe mine viu, veţi face precum ziceţi. Că sfat aveam cu fericitul stareţ care a murit, că~oricare din noi ar muri mai întâi, acela să roage pe Dumnezeu ca şi celălalt, întru a şaptea zi, să-şi sfârşească ostenelile.”

Şi aşa, acei iubitori de Dumnezeu oameni, venind în ziua a şaptea, l-au aflat pe el adormit şi l-au îngropat lângă celălalt stareţ şi au făcut plângere mare. După aceea s-au dus, slăvind pe Dumnezeu. Care le-a dăruit lor să vadă atâtea bunătăţi ascunse.