Proloage – 26 Septembrie – Despre Sfântul Ioan Teologul, care învăţa pe un copil să facă icoane

Este o cetăţuie mică, aproape de Constantinopol, şi în aceea era un oarecare copil sărac, cu numele Gusar. Deci, avea el un obicei, că se tocmea să păzească gâştele.
Însă, la porţile cetăţii aceleia, era chipul Sfântului Ioan Teologul, făcut cu vopsele. Şi el, când trecea cu gâştele pe dinaintea porţii, scria totdeauna cu degetul pe nisip, căutând la chipul Teologului şi zicând: “Doamne, dă-mi mie să învăţ să zugrăvesc doar chipul acesta, că mult îmi doreşte sufletul meu”. Şi, uneori, nu-i potrivea~mâinile, ori capul, sau ochii, ori celelalte semne nu le izbutea. Şi, iarăşi ştergând, scria. Şi aceasta a făcut-o el, în trei ani.

Deci, odată, scriind el, a venit la dânsul chiar adevăratul Sfântul Ioan Teologul, cu chipul cărunt, cum era şi zugrăvit pe porţile cetăţii, şi i-a zis lui: “Ce este aceasta ce faci, Gusar, scriind pe nisip?”. Iar Gusar a zis: “Mă uit la poarta cetăţii şi văd chipul lui Ioan Teologul, că aceasta învăţ, de trei ani scriindu-l pe nisip”. Şi, iarăşi, i-a zis Sfântul Ioan: “Au, doară, voieşti să zugrăveşti chipul icoanei?”. Zis-a lui, Gusar: “Aşa, stăpâne, foarte mult doresc~aceasta”.
A luat atunci, Ioan, condei şi cerneală şi a scris o scrisoare, aşa: “Eu, Ioan Teologul, cel ce m-am rezemat de cinstitul piept al Domnului şi am băut paharul cel de taină al Lui, am trimis la tine, Hinare, pe acest copilaş, Gusar, să-l înveţi pe el să zugrăvească icoane, mai bine decât tine”. Şi, pecetluind-o cu pecetea, a dat-o lui Gusar, zicându-i: “Mergi la Constantinopol, că este acolo un zugrav împărătesc, anume Hinar, care zugrăveşte, în palatele împărăţiei, cele aurite, şi merge totdeauna la Utrenie, în Sfânta Sofia.
Şi, după ce va sosi el, să-i dai lui~scrisoarea aceasta şi spune-i: Mi-a dat-o, mie, Ioan Blagoslovul; şi să mergi după el”. Şi acestea zicând el, s-a făcut nevăzut.
Deci, a alergat Gusar degrabă în cetate şi, făcându-se dimineaţă, a văzut pe acel zugrav împărătesc mergând de la Sfânta Sofia, şi i-a dat lui scrisoarea şi a mers după dânsul. Iar zugravul, citind scrisoarea, s-a minunat cum era scrisă. Deci, Gusar i-a spus lui toate cele ce i s-au întâmplat pe când păştea gâştele. Însă zavistia a cuprins inima zugravului, încât gândea, de ar fi putut să nu-l înveţe pe el.
Iar întru acea vreme, un om împărătesc facuse o biserică de~piatră şi a dat, zugravului, să-i zugrăvească o icoană din cele patru icoane mari, în numele Sfântului Ioan Teologul. Şi, ducându-se după unelte, i-a poruncit lui Gusar să-i facă vopsele. Însă, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, acela a zăbovit acolo, la masă. Iar, pe când ucenicul freca vopsele albe, a venit la dânsul Ioan Teologul şi i-a zis: “Ce faci, Gusar?”. Iar Gusar a zis: “Frec vopsele, ca să zugravească meşterul meu icoana lui Ioan Teologul”.
Iar Ioan i-a grăit lui: “Scoală şi scrie”. Iar Gusar, tremurând, a zis: “Eu, Stăpâne, nici condei n-am luat, nici n-am învăţat”. Iar Ioan i-a zis: “Caută la mine şi scrie”. Şi,~luand condeiul si apucandu-l pe el la mână, scria chipul, pe scândură. Şi, după ce l-a zugrăvit, a ieşit de la dânsul şi s-a luminat palatul, de icoană, ca de soare. Iar Gusar a început a plânge, gândind: “Ce-mi va fi mie, de la meşter?”. Deci, venind zugravul, a inceput a se minuna de ceea ce s-a savarsit; că indata Gusar s-a facut mai bun decat mesterul.
Dupa aceea, s-a spus împăratului: “Este, la zugravul tău, un ucenic ce a venit să înveţe, de trei zile, iar ieri a zugrăvit icoana lui Ioan Teologul, cât şi palaturile s-au luminat de dânsa ca de soare, şi mintea omenească nu pricepe”. Şi, luând icoana, au dus-o la împărat. Şi, pe~împărat l-a cuprins frica, de strălucirea icoanei. Şi s-a făcut defăimare împărătescului zugrav, de către oamenii împărăteşti: unii, adică, ziceau că ucenicul este mai bun decat meşterul; iar alţii ziceau că meşterul este mai bun. Deci, a zis împăratul: “Eu voi judeca drept, care este mai bun”. Şi a zis, zugravilor: “Să zugrăviţi doi vulturi, în palatele mele, şi pe fiecare din vulturi să-l puneţi pe perete. Iar eu, luând corbul, îl voi slobozi, şi pe al cărul vultur va începe corbul a-l apuca, acela va fi cel mai bun”. Şi, toţi au zis: “Drept ai grăit, împărate”.
Deci, mergând degrabă, au zugrăvit doi vulturi, fiecare pe al~său, şi toţi se minunau, căutând la amândoi. Şi priveau la zugrăveala meşterului, şi ziceau: “Nu este, ca acesta, în lume”. Iar, după ce veneau la al ucenicului, ca în uimire cădeau, că-i vedeau zugrăveala lui foarte vrednică de cinste. Iar împăratul, luând corbul, l-a slobozit, iar corbul a început a apuca pasărea de pe peretele ucenicului.
Şi, de atunci, a luat împăratul pe Gusar, la sine, să zugrăvească palatele; şi a fost, pictura lui, mai bună decât a lui Hilar dascălul. Iar icoana aceea, a Sfântului Ioan Teologul, a dus-o în Biserica unde o zugrăvise. Şi au sfinţit biserica, cu hramul Sfântului Ioan Teologul, şi~au prăznuit cu bucurie, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia Se cad slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.