În cetatea Tirului a fost un oarecare vameş, anume Muşa, şi de multe ori ne spunea nouă, zicând: “Fiind eu întru cele de acolo şi luând zeciuiala de la oaspeţi, odată am înserat. Deci, fiind seară, mă duceam să mă spăl la baie şi am aflat în cale o femeie, stând pe întuneric, şi, apropiindu-mă de dânsa, am început a-i grăi ei cuvinte de desfrânare, iar ea a făgăduit să vină după mine, iar eu, de poftă şi de bucurie diavolească, nu m-am mai dus să mă spăl, ci îndată, luând~femeia, m-am pornit înapoi la cină. Iar ea n-a gustat cu mine, nici n-a băut, măcar că eu mult am silit-o, dar ea n-a ascultat şi m-am sculat, vrând a mă duce să mă culc. Şi, luând de mână pe femeie, am vrut să o sărut pe ea, iar ea cu lacrimi a strigat cu glas mare: “Vai mie, străina şi ticăloasa, cea de tot pierdută cu sufletul şi cu trupul!”.
Deci, am început a o întreba de pricina ţipătului ei, iar ea, plângând, mi-a spus: “Bărbatul meu a fost negustor, şi înecându-i-se corabia, a pierdut şi pe ale sale şi pe cele străine, şi acum este în temniţă. Iar eu, neavând ce să fac, ca măcar pâine să aflu pentru el, am voit, de multa supărare, să-mi~spurc trupul meu şi să-i câştig lui hrana. Că pe toate le-au jefuit străinii.
Şi i-am zis ei: “Ce datorii mai sunt încă?”. Iar ea mi-a spus: “Cinci litre de aur”. Deci eu, luând aurul i l-am dat ei, zicându-i: “Pentru frica lui Dumnezeu, nu mă ating de tine, dar primeşte acestea şi-ţi răscumpără bărbatul tău şi te roagă pentru mine, păcătosul”.
Iar după ce a trecut un an, se făcură rele clevetiri asupra mea la împăratul, că am pierdut birul. Şi, trimiţând împăratul, mi-au jefuit casa mea şi, degrabă aducându-mă pe mine la Constantinpol, m-au şi pus în temniţă, numai într-o cămaşă veche fiind îmbrăcat. Şi în~fiecare zi auzeam că împăratul voieşte să mă omoare, spre pilda altora, şi eram deznădăjduit pentru viaţa mea. Deci, plângând eu şi tânguindu-mă, am adormit în grijă şi în întristare şi am văzut pe femeia aceea, căreia îi dădusem cele cinci litre de aur, care mi-a zis: “Ce ai, stăpâne? Şi pentru ce eşti ţinut aici?”. Iar eu am zis: “Sunt clevetit şi mi se pare că vrea împăratul să mă omoare”. Iar ea mi-a zis: “Vrei, oare să mă duc pentru tine la împăratul, ca să te slobozească pe tine?”. Şi i-am zis ei: “Dar te ştie pe tine împăratul?”. Şi mi-a zis: “Mă ştie”.
Deci, după ce m-am deşteptat, nu pricepeam ce va fi cu acest vis. Şi,~în cealaltă noapte, asemenea, mi s-a arătat ea, zicându-mi: “Nu te teme, eu te voi slobozi”. Iar a doua zi, a poruncit împăratul şi m-a dus în palatele împărăteşti. Iar după ce am intrat şi m-a văzut împăratul în haina urâtă şi ruptă, mi-a zis: “Iată, te iert pe tine acum”. Şi căutând, am văzut şi pe femeia aceea, stând de-a dreapta împăratului şi zâmbind la mine. Atunci a poruncit împăratul ca să mi se întoarcă toată averea mea şi de la sine mi-a dat multe daruri, şi cu multă cinste m-a râduit iarăşi, la locul meu, încă m-a făcut căpetenie peste toţi vameşii.
Iar în cealaltă noapte, mi s-a arătat mie, aceeaşi femeie, zicându-mi:~”Ştii, oare, cine sunt eu? Eu sunt cea cu care tu ai făcut milă şi nu te-ai atins de trupul meu, pentru Dumnezeu, ci mi-ai răscumpărat bărbatul de la amara moarte din temniţă, iar pe mine m-ai făcut a nu cădea în desfrânare pentru pâine. Drept aceea, şi eu te-am izbăvit pe tine de primejdie”.
Deci, acestea auzind, fraţilor, să cunoaşteţi puterea milosteniei. Vedeţi încă şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, că iată s-a arătat Preabunul Dumnezeu şi i-a zis: “Tu pentru Mine ai făcut milă, apoi şi eu am mărit mila Mea spre tine”. Cu adevărat, mare este puterea milosteniei, că şi în acest veac face bine, şi în veacul ce va să fie,~printr-însa, mai înainte mergem, să vedem Faţa lui Dumnezeu, Care ne răsplăteşte nouă de şaptezeci de ori câte şapte.
Deci, dar, acestea auzindu-le, părinţilor şi fraţilor, să fim milostivi, precum şi Părintele nostru Cel Ceresc Milostiv este, Căruia se cuvin slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
