Proloage – 26 Noiembrie – Întru această zi, cuvânt de învăţătură către cei ce stăpânesc

De te-a pus pe tine împăratul în orice dregătorie, fie de judecător al poporului său, fie la orânduiala cetăţii sale, fie că stai înaintea feţii lui şi mulţi ţi se pleacă, ori vin la tine, mici sau mari, slăviţi şi neslăviţi, aducându-ţi cinste şi daruri şi îţi cad ţie la picioare, să ştii că acest bine ţi s-a dăruit ţie de la Dumnezeu. Vezi însă să nu iei ceva cu păcat. Că iată, dacă cineva, vrând să biruiască pe pârâşul său, ar izbuti să te câştige pe tine cu plată mai dinainte, vei judeca cu nedreptate pe acel om, care este~chipul lui Dumnezeu, pentru care Hristos Şi-a vărsat Sângele Său.

Că destul îţi este ţie şi casei tale leafa ta cea hotărâtă ţie la arătare, nu pe ascuns. Iar de vei primi ceva în dar, cunoaşte-ţi boala sufletului, şi ia aminte mai mult la înţelegerea sufletului tău. Cu frica lui Dumnezeu, ca pe o băutură tulbure, curăţeşte-l ca printr-o strecurătoare, ca sa nu se prindă de sufletul tău spurcăciunea vieţii acesteia, adică averea cea nedreaptă, care-ţi va naşte boală fără scăpare. Ci, precum am zis mai înainte, strecoară-l de-a pururea, şi cu toată vrednicia spală-l în apa care curge alături, adică, dă-l săracilor celor ce trec pe~uliţe, pe lângă porţile tale, care cer pâine şi apă, haine, odihnă şi curăţire. Primeşte-i şi adu-i în casă, hrăneşte-i, adapă-i şi-i încălzeşte. Tu vei face după puterea ta, iar Dumnezeu Se pregăteşte să-ţi răsplătească ţie însutit, precum Însuşi a făgăduit, şi Se va ţine de cuvântul Său. Tu să semeni, iar El va face să crească. Şi, dacă aici puţin îţi va răsplăti ţie, tu laudă rânduiala Lui. Iar când vor năvăli asupra ta ispitele, către Cel Ce le-a lăsat, să-ţi ridici mâinile, de vreme ce drept este a răbda, cu rugăciune şi cu tărie, isipitele ce ni se întâmplă, şi a mulţumi lui Dumnezeu pentru ele; şi să nu te minunezi, dacă nu vei lua aici~răsplătiri pentru faptele cele bune.

Ci, când te vei muta din lumea aceasta trecătoare şi vei intra în veşnica şi luminata Cetate, în Ierusalimul cel de Sus, atunci vei primi ceea ce acum este scris.

Dacă cunoşti pe Dumnezeu, sau citeşti cărţile, să nu zici: “Amar mie, iată sunt bogat şi legat cu grijile cele lumeşti; nu mă pricep ce voi face!”. Ţine bogăţia pe care ţi-a dat-o ţie Dumnezeu, nu o feri pe ea nevăzut.

Şi de-ţi este ţie cu putinţă şi de doreşti a fi fără de grijă, împarte-o la săraci şi te fă călugăr. Iar de nu poţi să faci aceasta, apoi, şi în lume făcând aşa, nelipsit vei fi de mila lui Dumnezeu, zicând către El: “După~mila Ta, mântuieşte-mă!”. Însă aceasta o zic pentru miluirea săracilor.

Să nu zici: “Averea este a mea”. Ci să zici: “Averea îmi este încredinţată mie pentru puţine zile”. Drept aceea, ca un iconom să împărţeşti averea cea încredinţată, precum porunceste Cel Ce ţi-a încredinţat-o ţie. Deci, averea ce ţi-a dat-o ţie Dumnezeu, ca poruncile Lui să le împlineşti printr-însa, să nu o laşi neamului tău celui mai de pe urmă. Ci pe fiii tăi şi pe femeia ta şi pe toată seminţia ta, să o încredinţezi lui Dumnezeu, Bunul Păzitor, a Cărui milă este mare şi bogăţie neştiută. Că averea din lumea aceasta este asemenea cu~râul, se duce de aici în jos şi apoi iarăşi vine din sus. Nu te îngriji, dar, pentru cei mai de pe urmă fii, nepoţi şi strănepoţi. Că aceia altfel vor vieţui. Că ori ispitele, ori furtul, ori războiul, ori pierzând încrederea împărătească, averea nu le este de niciun folos, de niciun ajutor. Drept aceea, în viaţa ta, de sufletul tău să porţi grijă şi la el mult să te gândeşti, că unul îţi este sufletul tău, doar una vremea vieţii tale şi o moarte vei avea. Aceasta să te doară, pentru aceasta să te mâhneşti; şi curăţirea păcatelor aici să o ceri, iar la ieşirea din viaţă, apărarea de diavolul. Şi, după ce vei merge acolo, vei înţelege că n-ai fi putut lua Împărăţia lui Dumnezeu,~cea gătita din veac, nici palatele Lui cele luminos rânduite, dacă nu le-ai fi cumpărat aici. Dar de ai sta să cumperi cu bogăţia lumii acesteia şi o casă din cele mai mici din Ierusalimul cel de Sus, apoi nici bogăţia din toată lumea, adunată, nu face cât preţul ei. Însă, Împărăţia lui Dumnezeu se cumpără cu milostenia, iar milostenia nu stă în mare şi în mult, ci se socoteşte după puterea celui ce dă şi dacă dă cu toată inima. Că darea la săracii cei ce au trebuinţă, aceea este milostenie fericită şi de ea au fost pline vasele celor cinci fecioare înţelepte, cărora li s-a deschis Împărăţia.

Deci, pe această milostenie să o~păstrezi, şi tu, nedepărtată, şi să o legi pe ea la grumazul tău, ca totdeauna să fie cu tine. Că zic Scripturile: “Milostenia bărbatului este pecetea pe care o poartă pe sine”. Drept aceea, de o vei primi pe dânsa, niciun potrivnic nu te va birui, văzând că porţi pecetea Împăratului Ceresc şi că mergi spre Dânsul, Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.