Proloage – 26 Decembrie – Întru această zi, cuvânt cã nu se cuvine a crede clevetirile

A fost, într-o cetate, un episcop temător de Dumnezeu, care nu primea pe cei ce cleveteau. Deci, la acesta venind nişte oameni neştiutori, au clevetit pe două femei cunoscute, că fac desfrânare într-ascuns de bărbaţii lor. Iar episcopul, măcar că era silit de dânşii, n-a voit să le vădească pe ele, că avea episcopul darul de a cunoaşte sufletele, după faţa fiecăruia. Deci, mai întâi stând, s-a rugat lui Dumnezeu, vrând să se încredinţeze de aceasta cu adevărat şi, făcându-se Liturghie, s-au~împărtăşit toţi cu Sfintele Taine. Şi vedea episcopul feţele celor care se apropiau acolo, şi le cunoştea cu ce păcat este vinovat fiecare. Că feţele păcătoşilor, unele erau îngălbenite, ale altora înfocate, iar ale altora mohorâte şi înnegrite, pe când ale unora din ei se arătau albe şi luminate, şi ceea ce primeau în gură le lumina tot trupul, iar pe alţii ca focul îi ardea.

Şi a venit rândul femeilor, să ia Sfânta Împărtăşanie, şi vedea episcopul cum sunt, şi acelea, cu sufletul. Şi vedea feţele lor, că la unele se făceau negre şi aprinse, iar la altele rumene şi albe. Şi au venit şi acele femei, pe care le clevetiseră la episcop, şi le-a văzut pe ele că~aveau ochii luminaţi şi cinstiţi, şi hainele albe şi, amândouă primind Tainele lui Hristos, s-au luminat ca soarele.

Deci, s-a rugat lui Dumnezeu episcopul, să-i arate lui, prin descoperire, starea lor cu adevărat. Şi stând înaintea lui, îngerul Domnului i-a poruncit să-l întrebe despre oricine va vrea. Iar episcopul a întrebat, mai întâi, despre acele două femei, dacă este adevărată clevetirea cea despre ele, sau este minciună. Şi a răspuns îngerul: “Adevărată este vorba ce ai auzit despre dânsele, de la început”. Zis-a episcopul: Atunci cum de erau ele luminate la faţă şi albe la îmbrăcăminte, la primirea~Tainelor lui Hristos?”. Şi a răspuns Îngerul: “Pentru că, venindu-şi în simţirea şi cunoştinţa acelor fapte, cu lacrimi şi cu suspinuri, cu milostenie la săraci şi prin mărturisirea curată, s-au întors la Dumnezeu şi s-au făgăduit că nu vor mai cădea de acum întru acel fel de greşeală, şi au primit de la Dumnezeu iertare. Şi, de păcate fiind iertate, vieţuiesc de acum întru curăţie şi întru dreptate”.

Deci, minunându-se, episcopul a zis: “Neasemănat este lucrul femeilor acestora, că iată, nu numai de păcate le-a iertat, ci şi de atât de mare dar le-a învrednicit pe ele”. Iar la aceasta, i-a zis îngerul: “Te minunezi de aceasta cu dreptate, că~om eşti. Însă Stăpânul nostru şi al vostru, Dumnezeu adevărat fiind, Bunul şi Iubitorul de oameni, pe cei ce încetează de la păcate şi prin mărturisire cad la Dânsul cu credinţă, nu numai că nu-i trimite la osândă, ci încă îi învredniceşte de cinste. Că aşa a iubit Dumnezeu toată lumea, încât şi pe Unul născut Fiul Său L-a dat pentru noi. Că de vreme ce atunci, mai înainte de împăcare, când eram vrăjmaşi, El a voit a muri; după împăcare, ne va ierta, de ne vom întoarce la Dumnezeu şi de ne vom îndepărta de păcate; şi El va izbăvi de osândă şi ne va dărui desfătarea bunătăţilor celor gătite de Dânsul.

Deci, iată, să cunoşti acum şi tu, că~niciun păcat din acelea mari şi necurate nu biruieşte iubirea de oameni a lui Dumnezeu, numai de şi-ar şterge cineva păcatele sale prin pocăinţă. Că ştie, Iubitorul de oameni Dumnezeu, slăbiciunea neamului omenesc şi tăria poftelor şi puterea răutăţilor diavolului, şi pe cei ce cad îi iartă, ca pe nişte fii. Le cere însă, îndreptarea cea spre mântuire, îndelung răbdându-i; şi pe cei ce se căiesc şi se roagă, ca pe nişte neputincioşi îi iartă şi de la chinuri îi slobozeşte şi le dă bunătăţile cele gătite drepţilor”.

Iarăşi, a zis episcopul către înger: “Spune-mi, rogu-mă, şi înţelesul feţelor; în ce fel de păcate petrece fiecare faţă, ca şi de aceasta să avem~înştiinţare”. Grăit-a lui îngerul: “Cei ce au feţele luminate şi albe, întru curăţie şi dreptate petrec şi blânzi şi milostivi sunt. Iar cei ce au feţele negre şi gălbicioase sunt lucrători de desfrânare şi necurăţie. Iar cei ce se arată mohorâţi şi înfocaţi, în clevetiri şi în nedreptate petrec, iubesc defăimarea şi ucigaşi vicleni sunt”. Şi iarăşi a zis îngerul către episcop: “Să le ajuţi lor, de iubeşti mântuirea lor, că pentru aceasta rânduit eşti. Deci, pe cât îţi stă ţie în putere, roagă-te pentru dânşii, ca să se întoarcă la Dumnezeu de la păcatele lor, şi plată vei avea multă şi te vei asemăna cu Stăpânul tău, Cela Ce, pentru viaţa şi mântuirea~oamenilor, din Cer S-a pogorât şi de bunăvoie a primit a vieţui dimpreună cu noi pe pământ”.