Proloage – 25 Septembrie – Povestire din minunile Sfântului Serghie de Radonej (+1392)

Stand oarecand fericitul Parinte Serghie noaptea, la obisnuita sa pravila, inaintea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, cautand icoana, zicea: “Preacurată Maică a Hristosului meu, aparatoarea si tare-ajutatoarea neamului omenesc, fii noua, nevrednicilor, mijlocitoare, pururea rugandu-te Fiului tau si Dumnezeului nostru, sa caute spre locul acesta sfant, care este intemeiat spre lauda si cinstea sfant numelui Său, in veci. Pe tine, Maica Dulcelui meu Hristos, ca pe una ce ai castigat indrazneală multă catre Dansul, te punem inainte rugatoare, noi, robii tai, ca tu esti tuturor nadejde de mantuire si adapostire”. Asa se ruga, si canonul cel de multumire, adica Acatistul Preacuratei, cantandu-l, a sezut putin să se odihneasca. Iar ucenicul său, cu numele Miheia, i-a zis: “Trezeste-te si privegheaza, devreme ce o cercetare minunata si de spaima va sa fie noua in ceasul acesta”. Aceasta graind el, indata s-a facut un glas, zicand: “Iata, Preacurata vine”. Iar Sfantul, auzind, degraba s-a sculat, vrand sa iasa din chilie. Si, iată, o lumina mare, mai mult decat soarele stralucind, a luminat pe Sfant si, indata, a vazut pe Preacurata cu doi Apostoli, cu Petru si Ioan, care intru o negraita lumina straluceau.
Si, cum a vazut-o, Sfantul a cazut cu faţa la pamant, neputand indura raza aceea nesuferită. Iar Preacurata, cu mainile sale s-a atins de sfânt, zicandu-i: “Nu te inspaimanta, alesul meu, ca, iata, am venit sa te cercetez. Că s-a auzit rugaciunea ta pentru ucenicii tai, pentru care te rogi, si pentru lacasul tău sa nu te ingrijorezi, că, de acum, cu toate vei fi indestulat, nu numai până ce esti in viata aceasta, ci si dupa plecarea ta catre Domnul.
Că, nedepartata voi fi de lacasul tău, cele trebuincioase dandu-i, nelipsit pazindu-l si acoperindu-l”. Si, acestea zicand, nevazuta s-a facut. Iar Sfantul, ca intr-o uimire a mintii, era cuprins de frică si de cutremur mare. Iar, dupa putin, venindu-si intru sine, a aflat pe ucenicul său zacand de frică, ca un mort, si l-a ridicat. Iar el a inceput a se arunca la picioarele staretului, zicand: “Spune-mi parinte, pentru Domnul, ce era aceasta minunata vedenie, de vreme ce duhul meu putin de nu s-a despartit de trupeasca mea legatura, pentru acea stralucitoare vedenie”. Iar Sfantul se bucura cu sufletul si stralucea faţa lui, de acea negraită bucurie, si nu putea alta grăi, fara numai aceasta zicea: “Aşteaptă, fiule, că duhul meu tremura intru mine, de minunata vedenie”. Si sta, tăcând si mirandu-se. Apoi, dupa puţin ceas, a zis ucenicului său: “Fiule, cheama la mine pe Isac si pe Simon”. Si, venind ei, le-a spus lor toate, pe rând: cum a vazut pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu cu Apostolii, si ce i-a spus lui. Deci, acestea auzindu-le, ei se umpleau de bucurie si toti au cantat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar Sfantul toata noaptea aceea a petrecut-o fara somn, cugetand la milostiva cercetare a Stapanei Preacurate.
Despre viata cuviosului acestuia – Părintele nostru Serghie – si despre multele lui minuni, se afla carte osebit tipărită, intru care, intre alte minuni, se află si aceasta: după soborul cel ucigator de oameni din Florenta, cei de la Roma au pedepsit cu felurite chinuri multime de binecredinciosi, arhierei si preoti care n-au voit sa primeasca ratacirea latinilor. Deci, un preot, al carui nume era Simeon, care mersese la soborul acela, cu Isidor Mitropolitul, multe necazuri şi temniţă a rabdat de la mitropolitul, care s-a lepadat de dreapta credinta. Apoi, scapand din legaturi, s-a sfatuit cu Toma si a fugit din cetatea latineasca, in tara sa. Si, fiind in mahnire mare si in nedumerire pe cale, pentru nelesnicioasa trecere, si, culcandu-se putin sa se odihneasca, a adormit. Si a vazut un cinstit staret stând langa el, care l-a luat de mâna dreaptă, zicandu-i: “Oare, fosta-i blagoslovit de Marcu, Episcopul Efesului, cel ce a urmat pasilor apostolesti?”. Si el a raspuns: “Am vazut, Doamne, pe minunatul si tarele barbat si am fost blagoslovit de dânsul”. Apoi, staretul a zis: “Blagoslovit, de Dumnezeu, este omul acela că, din acel deşert sobor, nimeni nu l-a intrecut pe el.
Că nu l-a dovedit nici cu averile, nici cu imbunarile, nici cu ingrozirile.
Deci, tu ai auzit invatatura si descoperirea cea de la fericitul Marcu; să o propovaduiesti oriunde vei merge, la toti drept-credinciosii care au asezamintele Sfintilor Apostoli si poruncile Sfintilor Parinti de la sapte Sinoade, si cel ce are intelegerea cea adevarata sa nu se amageasca.
Iar pentru trecerea drumului, sa nu va intristati, că eu nedepartat sunt de voi şi va voi trece fara de grija”. Acestea si mai multe, daca i-a zis acel cinstit staret, l-a intrebat preotul: “Doamne, spune-mi cine esti tu? Că mi se pare că de Dumnezeu esti trimis, să ne scoti pe noi, deznădăjduiţii, din pământul acesta străin”. Raspuns-a, cel ce se arătase: “Eu sunt Serghie, pe care, oarecand, m-ai chemat, rugandu-te in rugaciunea ta, si ai fagaduit să vii in manastirea mea”.
Dupa vedenia aceasta, desteptandu-se, preotul s-a bucurat si a spus, împreună-călătorului său, lui Toma, ceea ce a vazut si a auzit, si au mers, veselindu-se, in calea lor; si, degraba, prin dumnezeiescul acoperamant si cu rugaciunile aparatorului lor, Cuviosul Serghie, au ajuns sanatosi si fara de bantuiala. Si, marturisind ajutorul si aratarea Sfantului, şi cele auzite de la dânsul propovaduindu-le, au spus si toate cele ce s-au facut la soborul de la Florenta.
Insa aceasta s-a pomenit aici, nu cu necuviinta pentru vremea de acum, ci ca sa se arate netemeinicia soborului de la Florenta si că, dupa Apostoli, credinta noastra nu stă in biruitoarele cuvinte ale intelepciunii omenesti, ci intru aratarea Duhului si a puterii. Nu întru intelepciunea omeneasca, ci in puterea lui Dumnezeu este.