Proloage – 25 Octombrie – Întru această zi, cuvânt despre ascultare

Vă spun vouă un lucru ca acesta, care s-a făcut în vremea mea, ca să vă deprindeţi şi să ştiţi că ascultarea şi de la moarte izbăveşte. Oarecând, fiind eu la ava Isidor, a venit acolo un ucenic al unui stareţ mare, din partea Ascalonului, cu o slujbă a părintelui său. Însă, avea poruncă de la stareţ ca, după Vecernie, să se întoarcă la chilia sa.

Dar îndată s-a făcut o furtună foarte mare, cu ploaie şi tunete. Şi era aproape şi un pârău, care curgea prin toată ţara aceea. Iar, mai pe urmă, vrând el să se ducă~înapoi, după cuvântul stareţului său, noi îl rugam să mai aştepte, zicându-i lui că nu este cu putinţă să treacă acel râu. Iar dacă n-a voit el să mai aştepte la noi, am zis: “Să mergem cu dânsul până la râu, ca, văzându-i repejunile să se întoarcă”. Şi după ce am ajuns la râu, dezbrăcându-se el de hainele sale şi legându-le pe ele pe capul său şi încingându-se cu brâul, a sărit în râul acela mare şi în straşnica repejune. Iar noi, ne minunam şi tremuram, temându-ne, ca nu cumva să moară. Iar el, mergea înotând, şi a sosit la celălalt mal, pe o piatră, şi s-a îmbrăcat în hainele sale şi a făcut de acolo spre noi semn de închinăciune. Şi, luând~blagoslovenie, s-a dus alergând.

Iar noi am rămas, mirându-ne şi înspăimântându-ne, de puterea faptei cele bune, că, fără de primejdie, a trecut râul pentru ascultarea sa.