Proloage – 25 Martie – Întru aceastã zi, cuvânt la Bunavestire a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Stăpâna noastră şi pururea Fecioara Maria

Acum, se cuvine, fraţilor, să ni se spună nouă cu mare glas cuvântul Apostolului, despre această zi mare, pentru că acesta a propovăduit lumina şi a arătat, cu întemeiere, că începătură a praznicelor şi împărătească este ziua aceasta luminată. Că, zice Sfântul Apostol Pavel: “Prin Sfântul Duh, noaptea a trecut, iar ziua s-a apropiat”.

Astăzi, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul şi Dumnezeul nostru, negrăit, încape în pântecele~Fecioarei, vrând să îndumnezeiască, cu a Sa înomenire, făptura cea zidită de mâinile Sale şi, în Raiul cel de demult, iarăşi să o aducă. Astăzi, Cel nezidit, întru a Sa zidire încape. Astăzi, Cel nevăzut Se face văzut; Cel neîncăput în Ceruri, încape în pântecele Fecioarei; Astăzi, Cel neatins, în pântecele Fecioarei zămislindu-se, Se atinge de oameni. Astăzi, Fiul lui Dumnezeu trup primeşte, Fiul lui Dumnezeu se face fiu Fecioarei. Astăzi, Cel mai înainte de toţi vecii, din Tatăl fără de maică, negrăit S-a născut, acum, fiind în Ceruri minunat şi înfricoşat pe pământ, fără de tată, în pântecele Fecioarei Se întrupează.

Îndoit după fire, Dumnezeu şi om~înţelegându-se; cu noi este Dumnezeu! Şi măcar că, dorind mântuirea oamenilor, a venit pe pământ, era totuşi în Ceruri, cu totul, împreună cu Tatăl şi cu Duhul şi, mereu cu totul, pe pământ, asemenea proslăvindu-Se şi închinându-le şi împreună împărăţind. Minunată şi înfricoşătoare naştere a fost, căci nu altul, mai înainte de veci, S-a născut din Tatăl, fără de mamă, ci acelaşi este, Care şi din Fecioară S-a născut – Unul-născut, Fiul lui Dumnezeu, Care, din fiinţa Tatălui răsărind, S-a arătat nouă. Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat, născut iar nu făcut, ziditorul lui Adam, a venit pe pământ, să caute~pe omul cel rătăcit.

Că, văzându-ne pe noi căzuţi întru multe închinări la idoli şi, cu înşelăciunea acelora fiind împiedicaţi şi robiţi, n-a suferit Dumnezeu să vadă turma Sa risipită de diavol, ci, a trimis mai întâi prooroci să propovăduiască venirea Lui. Că zice, prin Isaia: “Iată, Fecioara în pântece va lua şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emmanuil, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”. Iar, după ce a venit plinirea vremii, a trimis de sus pe Arhanghelul Său, Gavriil, zicându-i: “Să mergi la Fecioara Maria şi să-i zici, ei: “Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei şi~binecuvântat este rodul pântecelui tău. Prin tine, blestemul strămoaşei Eva se va strica. Căci, prin femeie s-au arătat cele rele şi de stricăciune, iar prin tine, acum, vor veni cele mai bune. Că, iată, vei zămisli în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele Lui Iisus, pentru că Acesta va mântui poporul Său de păcatele lui” – cum aţi auzit zicând şi Evanghelistul.

Acestea, toţi să le socotim, fraţilor, ca să cunoaştem cât de mare dar am luat astăzi şi de câte bunătăţi ne-am învrednicit. Că astăzi, vrăjmaşul nostru, diavolul, a fost legat, şi drăceasca lui lucrare a fost zdrobită. Astăzi, uşile Raiului se deschid şi sabia cea de văpaie, care~izgonea firea noastră, a pierit. Iar neamul omenesc, prin credinţa lui Hristos şi prin fapte bune, iarăşi intră în Rai.

Astăzi, Adam dănţuieşte, primind întru a sa alcătuire pe Ziditorul său. Astăzi Eva, sfărâmând capul şarpelul celui amar, înşelătorul ei, spre veselie cheamă pe toată lumea, zicând: “Bucuraţi-vă împreună cu mine, că astăzi am aflat bucuria mea negrăită şi slobozirea din toate păcatele”. Astăzi, şi noi, fraţilor, de bucurie umplându-ne şi cu fapte bune împodobindu-ne, să ne sârguim să petrecem cu vrednicie aceste zile sfinte ale Postului, înfrânându-ne de la saţiu şi de la beţie şi de poftele trupeşti, de la~mânie şi de la clevetiri, de asupriri şi de pizmă şi de somnul cel mult, pentru că aceste lucruri întunecă sufletul şi de la Dumnezeu despart.

Drept aceea, pe toate acestea lepădându-le, să ne nevoim, ca să săvârşim cu pace aceste sfinte zile, ca să nu ne apuce pe noi ziua morţii în lene şi în păcate. Că nu este mincinos Cela Ce a zis, prin Proorocul de demult: “Întru ce te voi afla pe tine, întru aceea te voi şi judeca”. Drept aceea, rogu-vă pe voi şi vă îndemn, cu dragoste, cu trezie să priveghem, postind, ca să ne afle pe noi ziua morţii, în fapte bune, iar nu în rele. Că, iată, Dătătorul de cununi, înainte stă şi cununi întinde, gătindu-le~pe acestea celor ce postesc. Şi Se veseleşte, văzând Biserica, în toate zilele, fiind plină de noi şi de cei ce se grăbesc să apuce loc într-însa. Întru care şi scăldătoare se află, ca să spele păcatele noastre; încă şi masă gătită, având viţelul cel hrănit, pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, înainte pus de dânsa, înjunghiat, pentru toată lumea. Şi pe toţi credincioşii îi cheamă la Sfânta Prăznuire şi la purtătoarea de viaţă Mâncare, prin care, tot cel ce o primeşte cu credinţă va fi viu în veci, precum Însuşi Domnul a zis: “Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru el. Precum Eu viez prin Tatăl, aşa şi cel ce Mă Mănâncă pe~Mine, va fi viu în veci”. Iar, prin Proorocul ne cheamă pe noi, zicând: “Gustaţi şi vedeţi, că bun este Domnul”. De acestea să ne apropiem ca nişte prunci, fără de răutate, ţinând în mâini ramuri, adică fapte bune, strigând şi zicând lui Hristos: “Osana, bine eşti cuvântat, Cel Ce vii întru numele Domnului”. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă!