Proloage – 25 Iulie – Despre ava Daniil şi robii cei ascunşi ai lui Dumnezeu (Cuvânt din Pateric)
S-a suit, odata, ava Daniil, cel de la Schit, cu ucenicul său, in Tebaida de Sus, la pomenirea lui ava Apolos. Si au iesit ucenicii in intampinarea lui, ca la sapte stadii. Si erau, ca la cinci mii, cei care se adunasera.
Si puteai sa ii vezi intinsi pe nisip, ca o randuiala de ingeri, care, cu frica, primesc pe Hristos. Că unii isi asterneau hainele lor pe cale, inaintea lui, iar altii, pamantul cu lacrimi il udau. Si, iesind~arhimandritul, s-a inchinat de sapte ori inaintea feţei batranului. Si, sarutandu-se intre dansii, s-au asezat. Si s-au rugat fratii, sa auda cuvant de la dansul, ca nu se grabea sa vorbeasca cuiva. Deci, dupa ce au stat in afara chinoviei, pe nisip, că nu-i incapea biserica, a zis ava Daniil, ucenicului său, sa scrie: “De voiti sa va mantuiti, iubiti neagoniseala si tacerea. Că, de aceste doua fapte bune, atarna toata viata calugarilor”. Si ucenicul lui a dat unuia dintre frati scrisoarea si a talmacit-o in limba egipteana. Si, dupa ce s-a citit parintilor, au plans toti si au petrecut pe batran.
~Si, venind la Ermupoli, a zis ucenicului său: “Du-te, bate in poarta manastirii aceleia si spune că sunt aici”. Că era acolo o manastire de femei, care se numea a lui ava Eremia, in care locuiau ca la trei sute de surori. Si s-a dus ucenicul si a batut. Si i-a zis lui portăriţa, cu glas subtire: “Să te mantuiesti, bine ai venit, ce poruncesti?”. El i-a raspuns: “Cheam-o pe maica arhimandrită, că vreau sa-i vorbesc”. Iar ea a zis: “Maica noastra nu vede pe nimeni, niciodata, dar spune-mi ce poruncesti si-i voi spune eu”. Iar el a zis: “Spune-i că un calugar vrea sa-i vorbeasca”. Iar ea, mergand, i-a spus, şi egumena, venind, l-a~intrebat: “Ce poruncesti?”. Si a raspuns fratele: “Va rog sa ma lasati sa dorm aici, cu un batran, că este seară, ca nu cumva sa ne manance fiarele”.
Si, iarăşi a zis maica: “Mai de folos vă este voua sa fiti mancati de fiarele cele din afara, iar nu de cele dinlauntru, căci, aici, niciodată, barbat nu a intrat”. Atunci, fratele a spus: “El este ava Daniil, cel de la Schit”. Iar ea, auzind, a deschis porţile si a iesit, alergand impreuna cu tot soborul si broboadele lor le-au asternut, de la poartă, până jos, unde era batranul, ingenunchind la picioarele lui si sarutand urmele picioarele lui. Si, intrand ei~inlauntrul manastirii, a adus stareţa un vas si l-a umplut cu apă calduta si cu buruieni si a randuit pe surori in doua cete si a spalat, insasi, ea picioarele batranului si ale ucenicului lui si, luand un pahar, turna apa, din vas, peste captele surorilor. Si putea sa le vada cineva pe toate, ca pe niste pietre neclintite, fără de grai. Că numai prin semne se facea raspunsul lor.
A zis, dar, batranul, egumenei: “Numai faţă de noi aveti evlavie, sau asa sunt surorile totdeauna?”. Iar ea a raspuns: “Totdeauna sunt asa, roabele tale, stapane, dar roaga-te pentru dansele”. Iar una~dintre surori zăcea in mijlocul curtii, dormind, ruptă si zdrenturoasa. Si a zis batranul: “Cine este aceasta, care doarme?”. Si i-a raspuns, una din surori: “Este beţivă si nu stim ce sa-i facem. Că, si sa o scoatem din manastire, ne temem de osândă, si de o vom lasa, sminteste surorile”. Atunci, a zis batranul, ucenicului său: “Ia vasul si aruncă apa peste ea”. Iar acesta, făcând aşa, s-a sculat sora ca dintr-o beţie. Deci, a zis stareţa: “Stapane, totdeauna asa este”.
Si, luand pe batran, au intrat in trapeză si au facut cina, zicand: “Binecuvanteaza pe roabele tale, ca~sa guste inaintea ta”. Iar el le-a binecuvantat. Si numai ea si cea a doua dupa dansa au stat cu ei. Si batranului i-au pus un vas, in care erau verdeturi muiate si crude si curmale si apă, iar ucenicului linte calda si putina paine si vin amestecat cu apa. Iar surorilor li s-au pus bucate multe: peste si vin, din destul, si au mancat foarte bine si nimeni n-a vorbit. Iar, dupa ce s-au ridicat ei de la masă, a zis batranul, egumenei: “Ce inseamna ceea ce ai facut? Că noi trebuia sa mancam bine, si voi ati mancat cele bune”. I-a raspuns lui, aceea: “Tu calugar esti si hrana de calugar ti-am pus. Si ucenicului tau, ucenic de calugar este, si hrana de ucenic~i-am pus. Iar noi, incepatoare suntem, si hrana de incepatoare am mancat”. Si i-a zis ei batranul: “Pomenită fie dragostea ta; cu adevărat ne-am folosit”.
Si mergand ei sa se odihneasca, a zis batranul, ucenicului său: “Du-te de vezi unde doarme beţiva aceea, care zăcea in mijlocul curţii”. Si s-a dus si a vazut-o si a venit si i-a spus lui. Iar batranul a zis: “Privegheaza cu mine, in noaptea aceasta”. Si, dupa ce au adormit toate surorile, a luat batranul pe ucenicul său si s-au dus sa vadă pe beţivă, care se desteptase si isi intinsese mainile sale spre cer si lacrimile ei ca pârâul erau, si~metaniile le facea pana la pamant si cand simtea ca se apropie vreo soră, se arunca jos, prefacandu-se că doarme. Deci, a zis batranul, ucenicului său: “Cheam-o pe egumenă, încetişor”.
Si, mergand a chemat-o pe ea si pe cea de a doua, dupa dânsa. Si, toata noaptea au privit cele ce se faceau. Iar egumena plângea, zicând: “O, câte rele i-am facut ei”. Si, dupa ce a lovit in toacă, s-a facut zvon pentru dânsa, intre surori. Si a cunoscut ea ce se intampla si s-a dus binisor acolo, unde dormea batranul, si i-a luat toiagul si pieptarul si deschizand uşa manastirii, a scris un bilet, pe care~l-a pus pe incuietoarea uşii, scriind: “Rugati-va si ma iertati de orice v-am facut si v-am gresit”. Si nevazută s-a făcut.
Dupa ce s-a făcut ziuă, au cautat-o si n-au mai gasit-o. Si s-au dus la poartă, gasind usa deschisa si biletul pe ea. Si s-a facut plangere mare in manastire, si a zis batranul: “Eu, pentru dansa am venit aici, că acest fel de oameni sunt iubiti de Dumnezeu”. Si, toate surorile au marturisit batranului cele ce i-au facut ei. Si, rugandu-se batranul pentru surori, s-a dus fiecare la chilia sa, slavind si multumind lui Dumnezeu, Celuia Ce stie, numai El, câţi robi ascunşi~are. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
