publicat în: Proloage

Proloage – 25 Iulie – Cuvânt despre un diacon, care a căzut în desfrânare şi s-a întors la rânduială, prin pocăinţă

Un frate a intrebat pe un batran, zicand: “De se va intampla, din lucrarea diavolului, ca cineva sa cadă în desfrânare, ce sa facâ, pentru cei ce s-au smintit?”. Si a povestit batranul, zicand: “Un diacon era vestit intr-o manastire a Egiptului. Iar un orăşean din cetate, fiind izgonit de dregător, a venit cu toată casa sa, la acea manastire. Si, din ispita diavolului, a pacatuit diaconul cu o femeie, din cele ce venisera cu orăşeanul. Si s-a făcut tuturor de rusine, fiindca s-a cunoscut lucrul. Iara el s-a dus la un batran, iubit al sau, si i-a povestit lui ceea ce se intamplase.

Si avea batranul, in chilia sa, o ascunzatoare, pe care o stia si diaconul. Si l-a rugat pe el diaconul, ca sa intre acolo si sa se inchida acolo de viu, nestiind nimeni altul despre ceea ce se făcuse, in afara de batranul acela. Si s-a învoit batranul. Deci, diaconul, intrand in intunericul acela, s-a pocăit cu adevarat, plangand pacatul totdeauna si nimic altceva gustand, fara numai paine si apa, pe care i le da lui batranul, la o anume vreme.

Si s-a intamplat atunci că, de mai mult timp, nu se mai revărsase apa râului, dupa obicei. Si toti, facand litanie si rugandu-se lui Dumnezeu, cu staruinta, s-a descoperit unuia din Sfinti, că, de nu va veni sa se roage cutare diacon, care este ascuns la cutare monah, apa râului nu se va revărsa. Iar acela, primind vestirea, a povestit tuturor cele ce i s-au facut lui cunoscute de la Dumnezeu. Si, auzind, aceia s-au minunat. Si, venind, l-au scos pe diacon din locul in care era ascuns si l-au silit sa se roage. Si, rugandu-se, indata s-a revarsat apa. Si asa, cei care s-au smintit mai inainte, si multi altii, s-au folosit de pocainta lui si au proslavit pe Dumnezeu”.