Ne spunea nouă Sfântul Grigorie: “A fost, zicea, un oarecare rob, pe care mulţi din voi, împreună cu mine, îl ştiu, şi era sărac în viaţa lumii acesteia, iar cu faptele bune era bogat. Pe acesta îl cuprinsese o boală grea şi lungă, încât nu putea niciodată să se scoale de pe patul său, nici să stea, nici să se întoarcă pe altă parte, nici nu putea să-şi ducă mâinile sale la gură. Însă maica lui şi fraţii îi erau lui de slujbă, şi cele ce-i dădeau lui creştinii, pentru Dumnezeu, pe~acelea toate, cu mâinile maicii sale şi ale fraţilor lui le împărţea la săraci.
Carte nu învăţase, dar îşi cumpărase cărţi, şi cei ce-l cercetau, pentru Dumnezeu, aceia îi citeau, şi el, ascultându-i, se mângâia în boala sa şi lăuda pe Dumnezeu în toate ceasurile şi vremile. Iar când i s-a apropiat lui ceasul să se ducă din viaţa aceasta, în vremea mutării sale, a început a cânta şi a slăvi pe Dumnezeu; încă şi pe cei ce veneau atunci la dânsul, îi îndemna să cânte împreună cu dânsul. Iar odată, după ce au început să cânte cu el, a strigat zicând: “Tăceţi, tăceţi, au nu auziţi cât de mari laude grăiesc în Ceruri?”. Şi întru~acel ceas, acel sfânt suflet s-a luat din trup, de îngeri. Şi toţi s-au umplut de bună mireasmă din trupul lui şi au cunoscut toţi că primit este la Ceruri sufletul lui.
Deci, aceasta vă rog eu pe voi, fraţilor, să cunoaşteţi ce vom lua la Judecata cea înfricoşătoare, noi, dacă vom slăbi în fapte bune, de vreme ce acest sărac, fără de mâini, a putut să împlinească poruncile Domnului. Au nu ne va arăta atunci Domnul, împotriva noastră, pe Apostoli, care au adus mulţimi de credincioşi în Împărăţie, împreună cu dânşii? Au nu ne va arăta nouă împotrivă pe Mucenicii care şi-au vărsat sângele lor pentru Dânsul?
Iar noi ce vom zice atunci, când pe~acest rob, de care am vorbit, îl vom vedea mântuit? Drept aceea, acestea le grăiesc, îndemnându-vă pe voi să faceţi fapte bune, ca să fim şi noi părtaşi moştenirii acestora, şi Împărăţiei Cerurilor să ne învrednicim, întru Hristos Iisus, Domnul nostru”.