În viața aceasta lumească, cel ce își împodobește trupul său și îl schimbă cu felurite haine, acela slavă omenească are. Iar în cinul monahicesc, cel ce pe acestea le defaimă și ia aminte numai la trebuința cea de nevoie a trupului, își câștigă lui slavă în ceruri, după cel ce zice: “De avem haine și acoperământuri, cu acestea să ne îndestulăm. Deci, să slujim cu bună plăcere lui Dumnezeu, Celui Ce ne-a slobozit pe noi, și să nu ne~amăgim cu patimile stricăciunii, nici să luăm aminte la podoaba hainelor, a culionului, a brâului sau până și la frumusețea paramanului. Ci, pe cele smerite și lipsite de slava deșartă să le căutăm și să le iubim, după cum se cuvine sfinților”.
Întru îmbrăcămintea hainelor, să nu te lauzi, aducându-ți aminte de cojocul lui Ilie și de sacul lui Isaia, precum este scris: “Mergi, ia sacul de la mijlocul tău și încălțămintele dezleagă-le de la picioarele tale”. Nici îmbrăcămintea Botezătorului nu o uita.
Deci, nu fi arătos la vedere, prin haină strălucită, ci prin fapte bune să strălucească lumina ta înaintea tuturor, ca să fie proslăvit Domnul.~A Căruia este slava Amin.