Proloage – 24 Septembrie – Despre rugăciune si faptă (cuvânt din Pateric)

A fost intrebat un batran: “Se folosesc, oare, cei ce cer rugaciunile parintilor, iar ei se lenevesc?”. Si a raspuns: “Multe poate rugaciunea dreptului, precum este scris, insa, cu deosebire rugaciunea care se face, care, adica, se ajutoreaza de cel ce cere rugaciunea, pazindu-se el, cu toata osardia si cu durere de inima, de ganduri si de fapte rele. Că, de va petrece cu nebagare de seama, niciun folos nu va avea, macar si Sfintii de s-ar ruga pentru el. Că, unul zidind, iar altul surpând, ce folos va fi, fără numai~osteneală?”.
A mai spus inca si acest fel de povestire, zicand: Era un Sfânt Părinte al unei chinovii, impodobit cu toata fapta buna, iar, mai vârtos, cu smerita cugetare, cu blandete, cu milostivirea catre saraci, si cu dragoste. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicand: “Doamne, mă ştiu, pe mine, că sunt pacatos, dar nadajduiesc la indurarile Tale, Stapane, sa nu ma desparti de sinodia (soborul) mea, ci, impreuna cu mine, si pe acestia ii invredniceste Imparatiei Tale, pentru nespusa Ta bunatate”. Deci, aceasta rugaciune facand-o neincetat, iubitorul de oameni Dumnezeu i-a dat incredintare.
~Avea să se faca pomenire de sfinti, la o alta manastire, care nu era departe de dânsii, si il chemau parintii manastirii aceleia pe el, impreuna cu ucenicii lui, iar el se lepăda. Dar a auzit in vis, zicandu-i lui: “Mergi, insa trimite inainte pe ucenicii tăi si, dupa dansii, sa mergi şi tu”. Deci, ducandu-se ucenicii lui, au intalnit un inger, in chip de sarac bolnav, care zăcea in mijlocul drumului, si, venind ucenicii la locul acela si vazandu-l pe el văitându-se, l-au intrebat pricina. Iar el a zis: “Sunt bolnav si eram calare pe un dobitoc care, tarandu-ma, a fugit si, iata, nu am pe nimeni care sa-mi ajute”. Iar ei au zis lui: “Ce putem sa-ti facem, ava? Noi~suntem pe jos”.
Si, lasandu-l, s-au dus. A venit, apoi, dupa putin timp parintele lor si il afla pe el zacand pe jos si suspinand. Si, afland pricina, i-a zis lui: “N-au venit, oare, pe aici, ceva mai inainte de mine niste calugari? Nu te-au vazut ei aicea?” Iar el a zis: “Da, au venit, si instiintandu-se de boala mea, au trecut, zicand: Noi pe jos mergem, ce putem sa-ti facem tie?”. Grait-a lui, egumenul: “Vino, dar, să te iau eu in spate, si Dumnezeu va ajuta si vom merge”. Iar el zise: “Cum poti, atata departare, sa ma duci pe spate? Ci mergi si te roaga pentru mine”. Si egumenul a zis: “Nu te voi lasa, ci, iata piatra aceea, si te voi aseza pe~ea, si ma voi pleca, si te voi lua pe spate”. Si au facut asa. Si, intai il simtea pe el că este greu cat un om, apoi se facu mai usor, si din ce in ce mai usor, incat se mira cel ce il purta pe spate. Si, deodata, s-a facut nevazut.
Si a venit glas, catre el: “Fiindca pururea te rogi pentru ucenicii tai să se invredniceasca impreuna cu tine de Imparatia Cerului, iată, vezi, altele sunt masurile tale, si altele ale lor. Deci, induplecă-i pe ei sa vie intru lucrarea ta, si vei dobandi cererea, că Eu sunt Drept Judecător, rasplatind fiecaruia dupa faptele lui.