Proloage – 24 Martie – Întru această zi, cuvânt despre puterea canonului pentru iertarea păcatelor

Un preot oarecare, ce venise din Insula Cipru, ne-a spus nouă un lucru, în acest fel zicând: “O femeie se îndeletnicea cu descântece şi vrăji, şi o rugase cineva, să-i facă lui o vrajă pentru altul, ca să-l tragă pe acela la a lui voie. Deci, femeia aceea ce se îndeletnicea cu răutăţi, a trimis îndată la dânsul doi demoni, vrând să-i facă pe voie. Dar acei spurcaţi demoni, ducându-se, s-au întors fără de nicio ispravă. Şi, întrebându-i cea care îi trimisese spre acea răutate, demonii i-au spus~ei pricina, zicând: “Noi, aflându-l pe acela sub canon, n-am îndrăznit nici a ne apropia de el”. Că se mărturisise acela, la preotul cel mai sus-zis, şi, de la dânsul, canon luase, precum poruncesc dumnezeieştile rânduieli. După aceea, i-a întrebat pe dânşii femeia: “Oare, cu toţi cei ce au canon vi se întâmplă vouă aşa?”. Iar ei au zis către dânsa: “Ba nu, ci numai cu aceia cărora le dă canon un preot care îi învaţă pe ei din Legea lui Dumnezeu şi din Scripturi, şi din acestea le dă porunci. Şi pentru aceasta nu îndrăznim să ne apropiem, fiindcă ne temem de Legea lui Dumnezeu. Iar de cei care învaţă şi dau canoane de la sine, de unii ca aceia, nu ne~temem şi nu fugim, nicidecum”.

Deci, femeia, acestea auzindu-le de la dracii cei necuraţi, nădăjduind în buna învăţătură a preotului, degrabă alergând, s-a apropiat de dânsul şi, pe toate ale sale mărturisindu-le, cerea canon. Însă preotul, cruţând-o pe ea, nu-i punea asupra ei canoanele ce i se cădeau după pravilă. Iar ea se ruga, zicând: “Nu mă cruţa pe mine nicidecum, ci după Legea lui Dumnezeu şi cu Dumnezeieştile Scripturi să mă judeci pe mine, pentru că de acestea au mărturisit dracii că se tem. Deci, i-a dat ei, preotul, poruncă şi canon. Şi, de atunci, s-a înţelepţit femeia, cu darul lui Hristos”.

Acestea le-a spus acel preot, care,~însuşi, aflase unele ca acestea. Şi, de atunci, preotul mai cu pază încă învăţa şi poruncea din Dumnezeieştile Scripturi, iar nu după a lui voie.

Această întâmplare se aseamănă cu cea scrisă în Pateric, despre bătrânul ce a avut tată un slujitor la idoli şi a auzit, de la demoni şi chiar de la însuşi domnul lor, despre înălţimea vieţii călugăreşti şi, de atunci, a început, nădăjduindu-se, să se apropie de viaţa călugărilor.