Proloage – 24 Martie – Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin, despre împărtăşirea cu Trupul lui Hristos

Pe mulţi îi vedem primind Trupul lui Hristos, fără pregătire, din obicei, iar nu aşa precum se cade după lege a-L primi în sfântul post şi în ziua de Paşti, cu gândul şi cu mintea curată. Că se cade să păzim sfântul post întru nevinovăţie şi să ne curăţim cugetul, şi aşa, să ne împărtăşim. Pentru că, cel necurat nu este vrednic să primească, de pe Sfânta Masă, Trupul lui Hristos. Să înţelegi, dar, că cei de demult, care se împărtăşeau Jertfelor, de multă frică aveau trebuinţă, şi se curăţeau~mai întâi.

Iar tu primeşti, cu spurcate mâini şi buze, fără de nicio frică, Trupul şi Sângele lui Hristos, pe Cel de Care îngerii se cutremură. Vremea o aştepţi, dar osteneala o treci cu vederea. Pe împăratul cel pământesc nu îndrăzneşti să-l săruţi cu buze necurate, pentru că de ocară îi este lui acest lucru. Apoi, leneşule, oare cum poţi să săruţi, aşa, pe Împăratul Ceresc? Au nu auzi, pe propovăduitorul Ceresc, zicând: “Cei chemaţi, ieşiţi şi cei care sunt întru nepocăinţă, să nu îndrăznească!”. Drept aceea, mulţi primesc această dumnezeiască Jertfă, o dată pe an, iar unii de două ori, iar alţii, de multe ori. Dar~cuvântul nostru nu este numai către aceştia din urmă, ci şi către cei ce stau în pustie, fiindcă aceştia o dată pe an se împărtăşesc, iar, de multe ori, şi după doi ani.

Atunci, dar, în care chip să se primească sfânta Jertfă? Oare, ca cei care, o dată pe an sau mai rar, se împărtăşesc, sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul şi Sângele lui Hristos? Ci, aşa să ştiţi, că aceia ce au cugetul curat şi dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea să se apropie. Iar, de nu sunt aşa, atunci, niciodată să nu se împărtăşească. Dar, oare, pentru ce? Pentru că, spre Judecata lor o primesc şi spre osândă şi spre pedeapsă şi chin. Căci cela ce va~mânca Pâinea aceasta şi va bea Paharul Domnului, cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul şi de Sângele Domnului. Pentru aceea, şi preotul mai înainte rosteşte: “Sfintele Sfinţilor, de este, adică cineva dezlegat de păcate, să se apropie, cu frică de Dumnezeu, cu credinţă, cu nădejde şi cu dragoste”.

Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecilor! Amin.