Proloage – 24 Mai – Despre smerita cugetare – Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul

Fiindca zice Apostolul: “Caci voia lui Dumnezeu aceasta este, sfintirea voastra; sa va feriti de desfranare” (1Tes.4,3) si nu este nevointa putina intre sfintenie si intre necuratie, ajutatorii necuratiei sfatuiesc unele ca acestea si zic: “Iata, nimeni nu te vede pe tine. Si de cine te sfiesti?” Iar ajutatorii sfinteniei, graiesc catre dansii, dimpotriva: “Dumnezeu te vede si ingerii Lui de fata sunt si cum zici tu: Cine te vede pe tine?” Cela ce ispiteste zice: “Acum, aici, pe nimeni nu vedem.” Cei ai sfinteniei graiesc: “Bine ai~zis, ca pe nimeni nu vedem, ca scris este: Viclenia lor i-a orbit. Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu (Int. 2, 21-22). Fiindca poporul striga si zice: “Intelegeti, dar, cei neindreptatiti din popor si cei nebuni, inteleptiti-va odata. Cel ce a sadit urechea, oare, nu aude sau cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveste?” (Ps.93.9). Iar, in alt loc, zice: “Doamne, cercatu-m-ai si m-ai cunoscut. Tu ai cunoscut sederea mea si scularea mea. Tu ai priceput gandurile mele de departe. Cararea mea si firul vietii mele Tu le-ai cercetat si toate caile mele mai dinainte le-ai vazut. Ca inca nu este cuvant pe limba mea si, iata,~Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate si pe cele din urma si pe cele ce demult; Tu m-ai zidit si ai pus peste mine mana Ta. Minunata este stiinta Ta, mai presus de mine; este inalta si n-o pot ajunge. Unde ma voi duce de la duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi? De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi pogora in iad, de fata esti. De voi lua aripile mele in dimineata si de ma voi aseza la marginile marii, si acolo mana Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta. Si am zis: “Poate intunericul ma va acoperi. Dar noaptea este lumina intru desfatarea mea. Ca intunericul nu este intuneric la Tine si noaptea ca ziua va lumina. Cum este~intunericul ei, asa este si lumina” (Ps. 138, 1-12). Iar in alt loc zice: “Ca in El traim si ne miscam si suntem” (Fapte, 17, 28). Si cum zici tu, ca nimeni nu te vede pe tine? Ca Domnul zice: “Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga” (Luca, 19,40).

Deci, acestea pomeneste-le in gandul tau si pacatul nu te va mai stapani pe tine si nici intristarea pacatului nu te va mai prinde, ci bucurie si pace in Sfantul Duh. Ca, ce este pacatul? Scarba intunecata, care urmeaza, cazand asupra celor ce il lucreaza pe el. Iar sfinteniei ii~urmeaza bucuria si pacea. Drept aceea, cineva, sezand in linistea chiliei sale, se bucura intru Duhul Sfant, ca un prunc la sanul mamei sale. Apoi, intorcandu-se Darul, il face pe el a plange si a lacrima, pentru pomenirea ce se afla intru dansul, a pacatelor celor mai dinainte facute, ca sa nu se poticneasca, raspandindu-se prin multa bucurie. Si prin lacrimi se lumineaza sufletul, facandu-l oglinda a celor ceresti, dupa darul Domnului. Ca mare dar este sfintenia, in dragostea lui Dumnezeu, de vreme ce zice Domnul: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”. (Matei 5,8) Iar Insusi~Domnul, Cel ce ridica pe cei surpati si mantuieste pe cei deznadajduiti si innoieste cu totul madularele cele invechite in multe pacate, prin pocainta. El sa pazeasca neintinat si trupul si sufletul si Duhul vostru. Caruia I se cuvine slava in veci. Amin.