Proloage – 24 Iulie – Cuvânt despre milostenie
A fost in Alexandria un oarecare dregator slavit, iubitor de Hristos, temator de Dumnezeu, care facea mari milostenii. El avea obicei să dea, o data pe lună, milostenie rânduită, hrană din casa lui, la batrani si la saraci.
Si asa facea in toate lunile. Deci, diavolul, nesuferind milostenia acestui iubitor de Hristos si uneltind, a indemnat, impotriva lui, pe niste invidiosi, care, l-au vorbit de rau la Scoril, dregatorul, si i-au jefuit toate averile lui, ale femeii, copiilor si neamurilor lui. Si se bucura diavolul de aceasta, că omul nu mai avea cu ce face milostenie.
Dar acest iubitor de Hristos, si in saracie fiind, nu inceta a face milostenie, pentru că scris este: “Si pentru un pahar de apa rece, nu se pierde plata”. Deci, cand a venit luna, au venit săracii, dupa obicei, ca sa-si ia obisnuita milostenie si hrana din casa lui, iar iubitorul de Hristos, cu inima si cu sufletul bucuros, le-a dat lor din cele ce avea. Inca, a mai facut această obişnuită milostenie si intr-a doua luna, iar, cand a sosit cea de a treia luna, au zis săracii catre slujitorul rânduit sa le dea milostenie: “Spune stăpânului sa ne dea milostenie, precum îi era obiceiul”. Si sluga a zis stapanului său: “La ce vin acestia si-ti iau si bruma de avere pe care o mai ai?”. Raspuns-a stapanul, zicand: “De nu vom face noi aceasta, vine mânia lui Dumnezeu peste noi. Si de i-am opri pe dânşii, oare ce vom face? Cu adevărat vom pieri. Deci, pana ce vom avea măcar un ban, să-l împărţim cu ei”. Si Dumnezeu, vazandu-i milostiva lui inimă, n-a trecut cu vederea pe robul sau, ci, i-a pus un gând bun in inima.
Sunt clevetit si napastuit, si-a zis el, dar, iată, ma voi duce, in aceasta zi de Duminică, si voi ruga pe dregator, ca sa ma miluiasca. Si, încălecând pe cal si mergand la dregator, a cazut inaintea lui, zicand: “Ma rog tie, miluieste-ma, ori la viaţă, ori la moarte. Eu sunt cutare, sluga ta, ma rog tie, sa intrebi pe cei ce m-au clevetit, si, de ma vei afla vinovat, atunci, sa poruncesti sa ma taie in bucati, sau sa ma spanzure cu capul in jos. Iar, de sunt năpăstuit, sa ma miluiesti, pentru Dumnezeu”.
Deci, a aflat Scoril că acel iubitor de Dumnezeu era clevetit pe nedrept si a poruncit sa-i intoarcă toate averile sale, iar clevetitorii lui, în mare urgie, au căzut. Iar acestea toate s-au facut pentru milostenia lui. Deci, si noi sa răbdăm ispitele cele ce ni se întâmplă nouă, si sa nu incetam de a ne ruga lui Dumnezeu si a duce la bun sfarsit faptele noastre bune, ca sa castigam, de la El, milele cele bogate.
