Proloage – 24 Decembrie – Întru această zi, învăţătură la Înainteprăznuirea Naşterii lui Hristos

Să aveţi înştiinţare, fraţilor, că întru această zi este postul înainteprăznuirii Naşterii lui Hristos, întru care cu dragoste şi cu curăţie să vă adunaţi, întru al şaselea ceas (ora 12 din zi), la rugăciune; mânia călcând, de spurcăciunile trupeşti curăţindu-vă şi toate necuvioasele lucruri lepădându-le, ca vrednici să fim, cu buze curate şi cu inima fără prihană, să ne împărtăşim cu Trupul Domnului, întru care pentru noi S-a îmbrăcat Domnul şi~a sărăcit de bună voie. Că ne-a văzut pe noi afundaţi în răutatea păcatului, robiţi de diavolul prin lucruri urâte de Dumnezeu, şi n-a răbdat să ne mai vadă căzuţi în atâtea nenorociri. Şi, plecând Cerurile, S-a pogorât pe pământ şi, fără de prihană şi fără de amestecare, a luat trup de om, în pântecele Preacuratei Fecioare Maria sălăşluindu-Se. Şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de început, S-a făcut, cu trupul, om, adică Dumnezeu şi Om, îndoit cu firea.

Că a vrut să înnoiască neamul omenesc şi să-l ducă la locul cel dintâi, dintru care a căzut când a ascultat pe vrăjmaşul care, amăgind pe strămoşul nostru~Adam, omul cel dintâi, l-a surpat şi în viaţa muritoare l-a mutat. Deci, pentru aceasta, s-a făcut arătarea lui Dumnezeu, pogorându-se la noi Fiul lui Dumnezeu.

Bucurie ca aceasta nu s-a mai făcut de când este lumea, că Fiul lui Dumnezeu a venit, nu ca în vremea veche, prin prooroci şi prin pilde, ci, prin naşterea cea din Fecioară, S-a arătat nouă faţă către faţă. Nu este nici un lucru mai fericit şi mai mântuitor decât acesta. Este minunea cea mai înaltă decât toate minunile pe care le-a făcut Dumnezeu, de la începutul lumii. Drept aceea, îngerii propovăduiesc taina şi steaua vesteşte pământului pe Împăratul Ceresc. Iată, păstorii~aleargă să vadă pe Pruncul Care li s-a propovăduit. Magii, cu daruri împărăteşti, I se închină, iar îngerii laudă pe Dumnezeu, Care Se slăveşte de cei de sus; şi pe pământ se vesteşte pacea.

Că iată, mărturiseşte şi Apostolul: “Aceasta este pacea noastră care a împreunat pe îngeri cu oamenii, amândouă cetele le-a făcut una, făcând pace prin cruce, omorând vrăjmăşia şi împăcându-ne cu Dumnezeu. În El viaţa s-a arătat şi fiii lui Dumnezeu ne-am făcut” (Efeseni 2 – 14,16). Deci, ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Să ne veselim, mai întâi, că şi pe noi ne-a învrednicit Dumnezeu să-I dăm un răspuns~pentru toate câte ni le-a dat. Iar răspunsul nostru este viaţa noastră creştinească de fii ai lui Dumnezeu şi fraţi întreolaltă; viaţa noastră cea cu strădanie, pe care am iubit-o, şi făgăduinţă am dat pentru ea la Sfântul Botez; viaţa noastră care este adevărată slujire a lui Dumnezeu şi a semenilor noştri.

Deci, de poftim să umblăm şi noi pe urmele Domnului şi ale Sfinţilor Lui, să nu ne îngrijim numai de mântuirea noastră, ci de toţi oamenii din lume. Nu suntem, noi, fraţi cu toţi oamenii? Nu suntem zidiţi dintr-un pământ? Nu ne-am botezat într-o sfântă scăldătoare, toţi? Să ne ostenim şi să ne rugăm, dar, pentru toţi fraţii noştri din~lume, întristându-ne de păcătoşi, de eretici, chiar şi de limbile păgâne, care se află în întunericul necredinţei; cu un cuvânt, pentru toţi oamenii, precum porunceşte Apostolul Pavel. Folosul nostru va fi cu atât mai mare. Ne vom împlini o sfântă datorie, vom dobândi curăţirea şi iertarea păcatelor noastre şi vom câştiga viaţa cea veşnică a Împărăţiei Cereşti, întru Hristos Iisus, Domnul nostru.