Proloage – 23 Septembrie – Despre un stareţ care a vieţuit în peştera Sfântului Ioan Botezătorul (istorisire din Limonar)

Era un oarecare staret, vietuind in manastirea lui ava Eustorghie, cu numele Ioan. Pe acesta, cel intre sfinti Ilie, Patriarhul Ierusalimului, a voit a-l pune egumen intru aceeasi manastire. Iar acela nu voia, zicand: “Voi merge in muntele Sinai, pentru rugaciune”. Dar patriarhul il silea pe el, cu multe cuvinte, să ramana si, dupa ce n-a putut nicidecum sa-l induplece, mai pe urma l-a slobozit, fagaduind el că, dupa intoarcere, va primi egumenia. Si asa, sărutând pe~patriarh, a iesit in pustie, să mearga la Muntele Sinai, luand cu sine si pe ucenicul său. Deci, trecand el Râul Iordanului si departandu-se cam o milă, iată l-au cuprins pe staret frigurile si atat s-au intarit, cât nu putea merge mai departe si, afland o pestera mica, a intrat intr-insa, ca sa se odihneasca putin. Si, in asa fel era tinut de friguri staretul, incat nu putea nici a se misca; si a petrecut asa trei zile. Iar in noaptea urmatoare a vazut pe cineva stand inaintea lui si zicandu-i: “Spune-mi, batranule, unde vrei sa mergi?”. I-a raspuns, lui, bătrânul: “In Muntele Sinai”.
Si i-a zis lui: “Să nu te duci de aici”. Si, neputand a-l opri pe el, s-a~dus de la dânsul.
Si petrecea staretul aprins si mai mult de foc. Iar intru a doua noapte, tot acela a stat inaintea staretului, in acelasi chip, si a zis: “Pentru ce, batranule, te necajesti? Asculta-ma pe mine, nu te duce aiurea, ci ramai aici”. I-a grait, staretul: “Tu cine esti?”. I-a raspuns lui, cel ce se aratase: “Eu sunt Ioan Botezatorul si, pentru aceea, zic tie, sa nu te duci de aici nicaieri, că această pestera mică este mai mare decat Muntele Sinai, că in aceasta a intrat de mai multe ori Domnul nostru Iisus Hristos, cercetandu-ma pe mine. Fagaduieste-mi ca vei vieţui aici, si eu indata sanatos te voi face”.
~Aceasta auzind, staretul, cu bucurie s-a fagaduit a petrece in peşteră si, vindecandu-se indata, a petrecut acolo toate zilele vietii sale. Iar pestera aceea, staretul a facut-o Biserică si a adunat frati. Si se numea, locul acela, Sapsas.