Proloage – 23 Septembrie – Despre un preot care, botezând femei, se tulbura

Un oarecare monah, dintr-o manastire de obste, cu numele Conon, era si preot cu dregatoria, randuit spre botezul celor ce veneau la dansul. Insa, cand ungea femei cu Sfantul Mir, se smintea. Si pentru aceasta, voia sa plece din viata de obste. Deci, cand voia a se duce, a venit la dansul Sfantul Ioan Botezatorul, zicandu-i: “Nu te duce, că te voi usura de razboiul acela”.
Si a venit odata o fecioara persana sa se boteze; si era foarte imbunatatita, dar atat de frumoasa~incat preotul nu putea sa-i unga picioarele ei cu Sfantul Mir, asteptand ea o zi acolo. Si, auzind de dansa arhiepiscopul, s-a minunat de neamul ei cel bun si voia s-o ia ca diaconita, dar acest lucru nu l-a voit fecioara. Iar preotul Conon si-a luat hainele sale si s-a dus, zicand: “De acum nu voi mai ramane in locul acesta”.
Dupa ce s-a suit la munte, indata l-a intampinat pe el Sfantul Ioan Botezatorul si, cu glas linistitor, i-a zis: “Intoarce-te, preote, la manastirea ta, că iata te voi usura pe tine de razboi”. Atunci, preotul Conon a zis catre dansul: “Sa ma crezi pe mine, Sfinte, că nu ma voi intoarce. Că de multe ori ai~fagaduit că ma vei usura, si n-ai facut aceasta”. Deci, luandu-l pe el Sfantul Ioan, l-a pus de si-a desfacut hainele sale si, cu semnul crucii, l-a insemnat pe pieptul lui si i-a zis: “Sa ma crezi pe mine, preote, ca voiam să ai plata, tu, pentru razboiul acesta, dar de vreme ce tu nu voiesti, iata ca te-am usurat de razboi, insa plată, de acum, nu vei avea din lupta aceasta”. Si s-a intors preotul la manastire.
Iar ca mâine, botezand, a uns pe persana, nicidecum simtind ca este femeie, cu firea. Deci, a mai facut si alti doisprezece ani botezand si ungand, nici gand avand pentru femei. Si asa s-a mutat cu pace.
~Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.