Proloage – 23 Martie – Întru această zi, învaţătură pentru cei care s-au lepădat de lume

Oare ştii, frate, câte zile ai suferit dinaintea porţilor mânăstirii, până astăzi, când te-am primit pe tine? Deci, de te vei deprinde de la început la obiceiul mânăstirii şi la fapta cea călugărească, atunci vei putea să călătoreşti bine pe calea aceasta pe care ai dorit-o, şi rob al lui Hristos degrabă te vei face pe tine. Că, precum celor ce slujesc cu osârdie Domnului, slavă şi cinste li s-au făgăduit, aşa şi celor ce se lenevesc şi cu nebăgare de seamă se apropie de lucrul acesta călugăresc, osânda amară li se găteşte. Că, mai~de folos îţi este, după Scriptură, a nu te făgădui, decât, făgăduindu-te, să nu împlineşti, după cum s-a zis: “Blestemat este cel ce face lucrul lui Dumnezeu cu nebăgare de seamă”. Că, pentru aceea atât de multe zile ne-am întors asupra cererii tale, şi nu voiam să te primim. Nu pentru că nu-ţi voiam mântuirea ta, ci, ca nu cumva, primindu-te cu îndrăzneală şi la întâmplare, să fim judecaţi de Dumnezeu, ca nişte necunoscători şi netrebnici, şi să te facem vinovat de o şi mai mare osândă, ca unii ce, primindu-te degrabă şi nedeprins încă fiind cu deamănuntul cu viaţa călugărească, să te afli, după aceasta, leneş şi fără grijă.

~Pentru aceasta, precum, s-a zis, dator eşti ca pricina lepădării de lume cu deamănuntul să o ştii. Că, dacă aceasta o ştii bine, vei putea cunoaşte ce ţi se cade ţie să faci. Deci, lepădarea de lumea aceasta să nu o socoteşti că nimic nu este, pentru că ea cruce şi moarte însemnează. Drept aceea, să ştii, de astăzi, că ai murit şi te-ai răstignit, faţă de lume şi lumea faţă de tine, după dumnezeiescul Apostol. Şi să te deprinzi cu puterea răstignirii acesteia, de vreme ce nu mai viezi pentru tine, ci viază, întru tine, Cela Ce pentru tine S-a răstignit. Deci, cu acest chip, cu care Stăpânul pe cruce S-a răstignit, aşa si noi să ne răstignim, adică pentru dorinţele şi~poftele noastre.

Precum şi dumnezeiescul David se roagă: “Cu frica lui Dumnezeu, să se pătrundă trupul tău”. Că, precum cel ce este răstignit cu trupul pe lemn nu poate să facă precum voieşte sau gândeşte, aşa şi cela ce-şi are gândul său pătruns de frica lui Dumnezeu, neabătut rămâne spre nicio voie a sa. Şi, precum cel răstignit pe cruce nu se mai gândeşte la cele pământeşti, nici nu se supune voilor sale, nici nu se tulbură de dorirea vreunui lucru oarecare, nici nu se îngrijeşte să câştige cele pământeşti, nici nu se înalţă cu mândria, nici nu răspunde împotrivă, nici cu urâciunea se aţâţă, nici ştie pomenirea de rău~pentru ocările cele din trecut, ci ieşire cu moarte aşteaptă prin cruce, aşa şi cel ce cu adevărat s-a lepădat de lume şi de frica de Dumnezeu, ca pe Cruce s-a răstignit, în toate zilele, ieşirea din viaţa aceasta asteptându-şi, neabătut este şi nemişcat spre orice poftă trupească.