Adelfie, Episcopul Arabiei, avea o soră, egumenă la o mânăstire de fecioare. Și a mers, odată, Episcopul la acea mânăstire, spre cercetarea surorii sale. Deci, după ce a intrat el pe porțile mânăstirii, a văzut pe o călugăriță muncită de diavolul, ce se tăvălea pe pământ și spumega. Și, Episcopul, chemând pe sora sa, i-a zis ei: “Oare, plăcut îți este ca sora aceasta să fie stăpânită de demon și să se chinuiască atât de rău? Sau, oare,~nu știi că răspunderea tuturor surorilor tu o porți, de vreme ce ești egumenă?”.
Iar ea a răspuns: “Dar ce voi face eu, demonului?”.
Iar Episcopul i-a zis, ei: “Ceea ce faci, purtând de atâția ani în mânăstire îngerescul chip. Căci războiul călugărilor, cu dracii este. Iar de nu-i vor birui călugării, pe ei, aici, și nici nu-i vor goni, apoi în veacul ce va să fie amar se vor munci”.
Și, aceasta zicând, a făcut rugăciune Episcopul și a gonit pe demon, izbăvind pe călugăriță.