Proloage – 23 August – Despre păcatul împotrivirii şi grăirii împotriva Legii şi a Scripturii (Cuvânt din Pateric)

Spunea un parinte oarecare, catre altul, zicand ca la anul 1072, era un frate, anume Ioan, pe care-l numeau Ciprian, care, fiind carturar, avea randuiala de citeţ. Deci, a murit acest frate si, dupa cătăva vreme, se arătă aievea şi, la arătare, duhovnicescului frate Sava, pe care şi tu il stii. Si se arătă in usa chiliei lui, stând gol, cu totul pârlit de foc, ca un tăciune.

Si, strigand cu amar, cerea milă si iertăciune. Si, spunand pricina~osârdiei lui, zicea: “Mă impotriveam si graiam impotriva Legii si a Scripturii”. Deci, o vedenie infricosatoare ca aceasta vazand, duhovnicescul nostru parinte, o vreme n-a spus nimanui aceasta, nicidecum, nici macar mie, care eram cu dânsul, temându-se, precum zicea mai pe urmă, sa nu fie cumva vreo inselaciune draceasca. Dar, dupa ce a mai trecut multa vreme, pe faţă i-a spus lui: “De nu vei arăta la toti pacatul acesta al meu, vei da seamă”.

Si, fiindca imi spusese mie toate cu de-amanuntul, am cautat, ca duhovnic si am aflat pricina, precum si el singur imi spusese. Si,~cu adevarat, nimeni altul, ca el, nu se impotrivise celor zise si scrise de Legile lui Dumnezeu si de dumnezeiestile Scripturi, care, desi, se graiesc si se scriu si de noi nevrednicii, insa nu este cu putinţă a scoate sau a adăuga ceva la cele ce s-au hotărât si s-au aşezat de Duhul Sfânt. Că se zice: “Blestemat să fie, daca cineva ar adăuga ceva la acestea sau ar scoate ceva”. Pe care blestem să nu-l patimeasca si el, asemenea, in acest fel.

Iar noi, auzind acestea, am facut pentru el tot cea am putut. Dumnezeului nostru, slavă, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.