Proloage – 23 August – Despre cuvioşii Părinţi Eutihie şi Florentie (Din cuvintele Sfântului Grigorie Dialogul)

In hotarele Nursiei, vietuiau impreuna, in sihastrească pustietate, doi barbati cu chipul monahicesc, unul cu numele Eutihie, iar altul Florentie. Deci Eutihie, aprinzandu-se cu căldură de râvna dumnezeiască, se ingrijea nu numai de a sa mantuire, ci si de a altora si se sarguia sa aduca multe suflete la Dumnezeu, prin cuvintele si indemnurile sale, cele de suflet folositoare, iar Florentie, in simplitatea lui, numai la sine luand aminte, isi traia viata lui in~rugaciune. Si nu departe de locuinta lor, era o manastire, in care murise staretul, iar monahii, adunandu-se, au venit la Eutihie si l-au rugat pe el, să le fie lor stareţ, in manastirea lor. Si, ascultand rugamintea acelora, Eutihie a mers la ei si a luat cârmuirea manastirii, iar, pe Florentie, l-a lasat sa traiasca la acel loc sihastresc, ca sa nu se pustiască biserica cea mică, pe care o aveau acolo.

Deci, ramanand singur, Florentie se ruga Atotputernicului Dumnezeu, sa-i dea ajutor, sa poata trai, fara suparare, in singuratatea aceea. Si, intr-o zi, dupa savarsirea obisnuitelor rugaciuni, iesind el din~biserică, a vazut, in faţa uşii, un urs, cu capul plecat la pamant si nearatand nimic din năravul său de fiară, ci, aievea, prin blandetea lui, făcea sa se inteleaga ca a venit, fiind trimis de Dumnezeu, spre ascultare si spre slujbă. Deci, cunoscand aceasta, robul lui Dumnezeu Florentie a multumit Domnului, că i-a trimis un împreună vieţuitor ca acesta si, fiindca ramasesera la chilia lui cinci oi, şi nu era cine să le pască pe ele si sa le pazeasca, a poruncit ursului, zicandu-i sa mearga sa mâie oile acela la păşune si sa le pască, iar, la ceasul al saselea, sa se intoarcă împreună cu ele.

~Si a inceput fiara aceea sa faca aceasta totdeauna, avand grija pastoririi oilor, cea hotărâtă lui. Si ursul, obisnuit, ca o fiara ce era, sa manance carne, acum, flamand, păştea oile, biruindu-si naravul lui de fiara. Si cand omul lui Dumnezeu voia sa posteasca până la ceasul al noualea, poruncea ursului, ca la ceasul al noualea sa se intoarca cu oile. Si aşa facea fiara aceea. Iar cand nu voia sa flamanzească până la ceasul al noualea, ci in ceasul al saselea voia sa manance, la acel ceas se intorcea si ursul. Si la toata porunca omului lui Dumnezeu se supunea fiara, si niciodată nu a gresit. Pentru că niciodata nu a venit la ceasul al~noualea, cand ii poruncea sa vina la ceasul al saselea, si nici la ceasul al saselea, cand ii poruncea sa vina la al noualea ceas. Pentru că Dumnezeu, pe fiara aceea, pe care a supus-o plăcutului Său, a inteleptit-o să priceapă porunca staretului si sa faca voia lui.

Si, slujind asa staretului, multa vreme, a inceput, in partile acelea, sa se duca vestea pretutindenea, despre omul lui Dumnezeu, Florentie. Si toti se mirau de minunea aceea, cum paşte fiara oile, slujind batranului.

Dar diavolul, vechiul vrajmas, i-a pornit pe unii spre invidie. Pentru~că el, cand vede pe cei buni luminati cu slava, atunci, ii prinde, prin invidie, pe cei ce sunt razvratiti cu năravul si cu viaţa, si-i trage la pierzare. Deci, cu indemnarea diavolului, patru monahi, din ucenicii fericitului Eutihie, s-au pornit cu pizmă mare asupra lui Florentie, zicand ca staretul lor nu făcea semne, iar Florentie, ramanand singur in chilia cea sihastreasca, se arăta slăvit prin atatea minuni. Deci, ascunzandu-se intr-un loc pe unde mâna ursul oile la păşune, l-au ucis. Neintorcandu-se ursul la staret, la ceasul in care avea porunca sa se intoarca, staretul era la mare nedumerire. Asteptand până seara~si nevazand intoarcerea ursului cu oile, a inceput a se mâhni că ursul, pe care se obisnuise a-l numi frate, nu s-a intors. A doua zi, s-a dus la câmp, să caute fiara impreuna cu oile, si gasind pe urs ucis, s-a intristat foarte mult. Cercetand cu de-amănuntul, a aflat cine a ucis ursul, si a inceput a plange si a se tangui, nu atat pentru moartea ursului, cât pentru rautatea sufletului celor patru frati.

Si, cand a aflat ava Eutihie de necazul lui Florentie, l-a chemat pe el la sine, si-l mângăia. Iar omul lui Dumnezeu, stand inaintea staretului si fiind cuprins de mare durere, a zis: “Nadajduiesc spre~Atotputernicul Dumnezeu, ca acuma, in viata aceasta, inaintea ochilor tuturor, cei care mi-au ucis ursul, desi nu le facuse niciun rău, sa-si ia rasplatire de la Domnul, pentru rautatea aceasta”. Deci, acestea zicandu-le placutul lui Dumnezeu, Florentie, indata, dupa glasul lui au urmat faptele. Pentru că acei monahi s-au acoperit, de la Dumnezeu, cu lepră mare si au putrezit toate mădularele lor si cu rana aceea au si murit. Si aceasta facandu-se, omul lui Dumnezeu Florentie s-a inspaimantat mult, fiindca a blestemat pe acei frati. Deci, n-a incetat a se tangui toata viata sa, pentru fratii aceia, iar pe sine se numea ucigasul lor salbatic.

~Aceasta a facut-o Dumnezeu, ca barbatul acela simplu si imbunatatit sa nu mai indrazneasca, in orice fel de necaz, sa arunce sageata cuvantului de blestem asupra cuiva. Deci, vietuind intru toate zilele vietii sale, ca un mare placut al lui Dumnezeu, a trecut la viata cea nesfarsita. Asemenea si Cuviosul Parinte Eutihie, păscând turma cea incredintata lui, ani indestulati, si pe multi povatuindu-i si indreptandu-i la calea Cerestii Împărăţii, s-a dus către Domnul. Desi in viata sa el nu a facut minuni, insa, dupa mutare, s-a aratat facator de minuni, Domnul preamarind pe robul Său, că, din~hainele lui, care ramasesera dupa el, se dădeau tamaduiri la multe neputinţe. Cand nu ploua si se facea uscăciune mare peste tot pamantul, atunci poporul din ţara aceea, adunandu-se, lua haina Cuviosului Eutihie si, ducand-o la biserică si inaintea Domnului rugându-se, umbla cu ea prin sate, prin ţarini si prin grădini, si îndată se da, de la Dumnezeu, ploaie îndestulată, adăpând pamantul. Din acest lucru, se vede ce fel de putere aveau cei plăcuţi lui Dumnezeu, a căror imbracaminte, aducandu-se inaintea Domnului, potolea mânia Ziditorului. Aşa se proslăvea Dumnezeu, prin minunile celor plăcuţi ai Săi. Iar, acum,~pentru aceleaşi minuni, Dumnezeu este si va fi proslavit de noi, robii Săi, in vecii vecilor! Amin.